Reprezentanții industriei auto pun totul pe seama costurilor de producție și a reglementările europene, care îi obligă să fabrice automobile din ce în ce mai scumpe. Însă un studiu recent arată că, în principal, creșterile de prețuri se explică prin alegerea unei mișcări perpetue de creștere a pieței.

Concluzia studiului contrazice ideea promovată de producătorii auto, conform căreia creșterile explozive de prețuri sunt cauzate de costurile energiei, ale materiilor prime și, mai ales, de introducerea noilor standarde europene.

„Reglementările europene fac ca mașinile noastre devin din ce în ce mai complexe, din ce în ce mai grele, din ce în ce mai scumpe și ca majoritatea oamenilor pur și simplu să nu și le mai poată permite”, acuza recent Luca De Meo, președintele Renault, într-un interviu. O afirmație contestată de raportul publicat de grupul de reflecție Institut Mobilité en Transition (IMT), de pe lângă Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale (IDDRI), din Franța.

Conform acestui raport, inflația de 24% a prețurilor la automobile este trebuie atribuită în principal producătorilor. În detaliu, inflația este defalcată în trei factori principali: cauze impuse (costurile materiilor prime) +6%; cauze hibride (electrificare) +6% și cauze alese (politici ale producătorilor) +12%. În ceea ce privește acest ultim aspect, efectul puterii de stabilire a prețurilor a reprezentat aproximativ o treime (+4%), iar trecerea prețurilor pe un palier superior a reprezentat, în medie, două treimi (+8%) din principala cauză a creșterii.

Studiul evidențiază în primul rând cele mai accesibile mărci. „Dintre toate mărcile, Dacia, campioana tradițională a prețurilor, a înregistrat cea mai mare creștere a gamei și a prețului, cu +44%”, subliniază studiul. În aceeași nișă entry-level, Skoda (+21%) este a doua marcă care a crescut cel mai mult prețurile.

Și alți producători au urmat aceeași rețetă. Fiat (cu Fiat 500 electric), Mercedes-Benz (care a abandonat pur și simplu segmentul modelelor compacte, pentru a se concentra pe categoria premium), având ca efect o creștere cu 44% a prețurilor. La rândul lor, cei de la Renault au crescut prețurile cu 32%, abandonând segmentul modelelor mici, de oraș, precum Twingo, în favoarea segmentului C.

Ceea ce, deloc întâmplător, permite îmbunătățirea considerabilă a marjelor. „La un moment dat produceam 3,5 milioane de unități. Astăzi suntem la 2,5 milioane, dar facem mai mulți bani. Acest lucru demonstrează clar că strategia noastră de a trece de la volum la valoare funcționează”, confirma același Luca De Meo, într-un articol acordat acum trei ani.

Este mai mult decât evident că producătorii au devenit tot mai lacomi. Studiul IMT arată că această strategie face ca cei mai puțin înstăriți să nu mai poată ține pasul. Cifrele arată că, dacă în 2020 cele mai sărace 40% dintre gospodării au achiziționat 43% din mașinile noi, în 2024 acestea au reprezentat doar 30% din piață. Clasele muncitoare și de mijloc pur și simplu sunt eliminate de pe piața mașinilor noi.

Constructorii ar trebui să știe că potențialii cumpărători nu mai intenționează sau nu mai pot ține pasul cu această creștere de prețuri. Autorii studiului pledează pentru o reînnoire a politicii volumelor mici de modele. „Revenirea la un mix de segmente tipic deceniului precedent ar reduce prețul mediu de vânzare cu peste 2.000 de euro, în condițiile în care toate celelalte condiții rămân neschimbate”.

De asemenea, studiul recomandă crearea unei noi categorii de automobile, de mici dimensiuni și cu un preț mediu de aproximativ 15.000 de euro, inspirată de mașinile Kei din Japonia. „Această soluție, susținută de anumiți lideri din industrie, ar ajuta la stoparea spiralei inflaționiste a prețurilor și a spiralei negative a volumelor”, conchide studiul.