Noua Zeelandă, Islanda și Regatul Unit impozitează deja mașinile electrice pe kilometru, în timp ce alte țări iau în calcul aceeastă taxare, deoarece se confruntă cu scăderea veniturilor din combustibil. Între nevoile bugetare, echitatea teritorială și preocupările legate de confidențialitate, viitorul costului pe kilometru rămâne plin de incertitudini.

Utilizarea unei mașini electrice, fără a opri la benzinărie, înseamnă, deocamdată, evitarea taxelor mari percepute pentru fiecare litru de benzină sau motorină. Este o schimbare benefică pentru portofelele șoferilor, dar și o bătaie de cap pentru guvernanți, care văd cum veniturile bugetare sunt diminuate pe măsură ce parcul auto devine mai puțin vizibil în privința emisiilor de carbon.

Electrificarea parcului auto ar putea crea un deficit major pe termen lung, pentru finanțele publice, din cauza scăderii veniturilor provenite din combustibil. În acest context a reapărut ideea unei taxe pe kilometru, pentru mașinile electrice, ba chiar unele țări au implementat-o ​​deja.

În Noua Zeelandă, de pildă, mașinile electrice au intrat în sistemul „Taxe de utilizare a drumurilor” la 1 aprilie 2024, un sistem deja aplicat vehiculelor diesel. Scutirea lor, în vigoare din 2009, fusese prezentată ca fiind temporară. Șoferii achiziționează acum indemnizații de conducere în blocuri de 1.000 km, costând 76 de dolari neozeelandezi, sau aproximativ 38 de euro, pentru un model electric, prețul fiind înjumătățit pentru hibridele plug-in, care sunt deja supuse unei taxe pe combustibil.

Kilometrajul este declarat de șofer și poate fi verificat în timpul inspecției vehiculului. Pentru o utilizare tipică de 15.000 km pe an, aceasta se ridică la aproximativ 570 de euro.

Islanda a ales o abordare și mai amplă: a început prin a impozita mașinile electrice și pe bază de hidrogen, pe kilometru, în 2024, înainte de a extinde această taxă la toate vehiculele, inclusiv cele cu motoare termice, la 1 ianuarie 2026. O mașină sub 3,5 tone plătește 6,95 coroane pe kilometru, adică aproximativ 0,05 euro, rata crescând în funcție de greutate. Șoferii își transmit periodic citirile kilometrajului, administrația estimează kilometrajul, îi facturează lunar și apoi ajustează suma. Pentru 15.000 km pe an, factura este de aproximativ 750 euro.

În Regatul Unit, o taxă similară va fi introdusă în aprilie 2028. „Acciza pe vehiculele electrice” va percepe aproximativ 2,2 cenți pe kilometru pentru mașinile complet electrice și 1,1 cenți pentru vehiculele hibride plug-in, ceea ce reprezintă aproximativ 268 euro pe an pentru 12.200 km, kilometrajul fiind declarat și verificat în timpul inspecției vehiculului, dar fără dispozitiv GPS.

O taxă pe kilometru pentru vehiculele private intră în conflict cu legislația europeană și cu reglementările privind taxele de drum. În schimb o taxă anuală pe proprietate este o opțiune care ar putea fi luată în calcul, la fel ca o suprataxă de înmatriculare similară cu penalizarea de mediu. De asemenea, o penalizare bazată pe greutate este în discuție de mai mulți ani.

Dincolo de aspectele tehnice, apar o serie de detalii care pot crea controverze. De pildă o taxă pe kilometru ar dezavantaj locuitorii din zonele rurale, care conduc pe distanțe mai mari. De asemenea, același număr de kilometri are un impact diferit pe un drum pustiu, comparativ cu o arteră aglomerată dintr-un mare oraș.

Dincolo de toate aceste detalii, se creionează o certitudine: impozitarea mobilității auto nu dispare odată cu electrificare, ci doar se transferă la nivelul distanțelor parcurse.