Am decis sa revenim asupra acestui subiect dupa ce, in aceasta primavara, o creatie unicat, denumita “La Voiture Noire“ („Masina Neagra”), a facut furori la Salonul de la Geneva. Putini stiu insa de unde vine aceasta denumire si cat mister ascunde. Si cand spunem asta nu ne referim deloc la „misteriosul proprietar” care a comandat replica moderna!

Cu toate ca a implinit de curand 80 de ani, Bugatti Type 57 SC Atlantic continua sa fie unul dintre cele mai renumite si fascinante automobile din lume. Deseori este considerat drept cel mai frumos automobil din toate timpurile. Putini stiu, insa, ca acest seducator coupe a fost realizat in doar cinci exemplare – mai exact un prototip si patru variante de serie, dintre care pana astazi s-au pastrat trei.

Sinonim cu eleganta, calitatea si luxul, Type 57 SC Atlantic Coupé a fost produs intre 1936 si 1938. Este creatia lui Jean Bugatti, fiul cel mare al fondatorului companiei, Ettore Bugatti. Inititalele SC vin de la stilul excentric al caroseriei, intitulat SuperProfile Coupé si inspirat de curentul artistic din epoca, Art Déco.

Jean Bugatti a inceput sa modernizeze gama in jurul anului 1930. In loc de mai multe modele diferite, a dezvoltat un model de baza, din care erau derivate diverse variante. Asa se face ca fiecare dintre cele patru exemplare Atlantic are o serie de detalii aparte, ceea ce il face sa fie unic, incepand cu tapiteria si culoarea caroseriei. De pilda, farurile primelor doua exemplare produse au fost integrate in aripi, in timp ce la celelalte doua au carcase separate.

Bugatti a proiectat modelul 57 ca automobil de productie care avea si versiune de curse. Existau diverse variante constructive si motorizari: Galibier (limuzina in patru usi), Stelvio (convertibil), Ventoux (limuzina in doua usi) si Atalante (coupé). Pana la oprirea productiei, in 1940, aproximativ 800 de exemplare Type 57, in diverse versiuni constructive, au parasit liniile de asamblare. Numarul exact nu este cunoscut, insa Type 57 ramane modelul Bugatti cu cele mai mari cifre de productie.

Desigur, acest lucru nu se aplica in cazul Atlanticului. Din start s-a distins prin exclusivism, tradat de designul seducator si exotic. Rotile ies din caroserie, iar capota era extrem de lunga pentru o masina cu o lungime totala de doar 3,70 metri. Capota spate este ovala si se prelungea pana aproape de sol.

Numele a fost dat in onoarea prietenului lui Bugatti, Jean Mermoz, un aviator pionier, primul care a traversat Atlanticul de Sud in zbor, in 1934. Din pacate, doi ani mai tarziu, acesta a fost dat disparut deasupra Atlanticul de Sud, cauza prabusirii fiind, probabil probleme tehnice la motor.

Exemplarele Atlantic au fost dezvoltate gratie prototipului unic Aérolithe, cunoscut si sub numele de Coupé Special sau Coupé Aero. Pentru acest exemplar, cu sasiul numarul 57.104, Jean Bugatti a folosit la caroserie placa Elektron, preluata din aviatie. Elektron este un aliaj de 90% magneziu si 10% aluminiu. Desi usor si puternic, este dificil de prelucrat si nu poate fi sudat, motiv pentru care Bugatti a folosit nituri la asamblare. Asa a fost creata faimoasa imbinare dorsala, acea axa longitudinala cu nituri, care pleaca de la partea frontala a pavilionului si coboara pana in spate, jos.

Achim Anscheidt, in prezent director de proiectare la Bugatti, caracterizeaza foarte bine modelul Type 57 SC Atlantic: „Este un manifest al designului lui Jean Bugatti. Proportiile uluitoare ale acestei capodopere au fost pur si simplu de neegalat la acea vreme si sunt inca palpitante pana in prezent, cu eleganta lor fascinanta”.

Motorizarea era asigurata de un agregat silentios si puternic, cu 8 cilindri in linie, de 3,3 litri, cu o putere de pana la 200 CP. In versiunea cu „supercharger”, 57 SC avea 210 CP la 5.500 rot/min! Viteza maxima depasea 200 km/h, ceea ce era enorm pentru vremurile in care carutele trase de cai erau inca prezente pe majoritatea drumurilor!

Bugatti a vandut clientilor doar trei exemplare Atlantic, construite manual.

In 1936, Bugatti a construit primul model, pentru bancherul britanic Victor Rothschild. Initial fara „supercharger” si vopsit in albastru-gri, avea componente provenite de la prototipul Aérolithe. Acest vehicul, cu sasiul numarul 57.374, este acum cunoscut sub numele de „Atlanticul Rothschild”. A fost cumparat la licitatie, in anul 2010, de catre colectionarului american Peter Mullin pentru suma de 30 milioane de dolari. Iata de ce Atlantic este considerat printre cele mai valoroase automobile din toate timpurile. In 2015 a ajuns la muzeului de automobile Petersen din Los Angeles, unde se afla expus si in prezent.

Cel de-al treilea exemplar, cel cu numarul sasiului 57.473, i-a fost livrat lui Jacques Holzschuh, un client din Franta, in octombrie 1936. In 1955, masina a fost implicata intr-un accident grav, petrecut la o trecere la nivel cu calea ferata, in urma caruia a fost complet distrusa. Resturile au ajuns la fier vechi, de unde au fost recuperate de un colectionar, in 1963. A urmat o restaurare complexa, finalizata in 1977. Din pacate, motorul nu a putut fi salvat, iar pretul masinii a scazut enorm, fiind considerata o replica. In prezent se afla in colectia privata Torrota din Spania.

Renumitul designer vestimentar Ralph Lauren, care detine una dintre cele mai valoroase colectii de automobile clasice din lume, este proprietarul ultimului exemplar Atlantic, cel cu sasiul cu numarul 57.591. Cunoscut si sub numele de „Pope Atlantic”, dupa numele primului sau proprietar, britanicul R.B. Pope, a fost asamblat in mai 1938. Restaurata atent si laureata la mari concursuri de eleganta, masina a fost estimata la peste 40 milioane de dolari.

Nu intamplator am lasat la urma povestea celui de-al doilea exemplar Atlantic, pe care Jean Bugatti l-a construit pentru el insusi. Numai el si cativa prieteni de-ai sai, in principal piloti de curse Bugatti, au avut onoarea sa stea la volanul coupé-ului cu sasiul numarul 57.453!

Cunoscut sub denumirea de „La Voiture Noire de Jean Bugatti” („Masina Neagra a lui Jean Bugatti”), acesta este cel mai misterios, dar si cel mai valoros sasiu dintre cele patru construite. Bugatti a folosit „La Voiture Noire” cu o bara de protectie frontala si usile joase, ca model pentru fotografii in brosuri si masina demonstrativa pentru show-uri internationale.

Spre deosebire de celelalte exemplare Atlantic, nu exista nicio urma a acestei masini, dupa 1938. Nu este foarte clar daca Jean Bugatti a vandut masina unui pilot de curse dintre prietenii sai sau daca a mutat-o intr-o regiune mai sigura din Franta, atunci cand armata germana a invadat Alsacia. Evident, a doua varianta este mult mai probabila.

Cert este ca cel de-al doilea exemplar Atlantic nu a mai fost gasit niciodata. Disparitia lui este unul dintre cele mai mari mistere din istoria automobilului, iar expertii ii estimeaza valoarea la peste 100 de milioane de euro. Cu conditia sa apara din nou!…