Unul dintre cele mai spectaculoase monoposturi din perioada interbelică, Auto Union Type C a fost modelul care a contestat dominația Mercedes-Benz în cursele de Grand Prix de la acea vreme. Cu un design îndrăzneț, semnat Ferdinand Porsche, și cu imensul motor V16 montat în poziție centrală spate, a fost a treia versiune dintr-o serie de patru, inaugurată de Type A, în 1934.

A apărut în 1936 și a evoluat cu mult succes în numeroase curse, timp de doi ani. Ideea amplasării motorului în spatele pilotului (inaugurată pe Benz Tropfenwagen, în 1923) venea cu un avantaj major: îmbunătățirea distribuției greutății pe cele două punți. A anticipat cu câteva decenii această dispunere ce avea să fie folosită aproape exclusiv pe monoposturile moderne de curse.

În ciuda motorului amplasat în poziție centrală, 60% din greutate a rămas pe puntea spate. Dezechilibrul se explică prin greutatea motorului (avea cea mai mare cilindree dintre toate propulsoarele care au concurat în sezoanele 1936 și 1937), în contrast cu șasiul și caroseria relativ ușoare.

Imensul V16 de 6,0 litri supraalimentat prin intermediul unui compresor dezvolta 520 CP și imprima viteza maximă de 340 km/h. Din cauza raportului extrem între putere și greutate și a distribuției neuniforme a greutății, Type C era o mașină supraviratoare și greu de controlat în viraje, astfel că au fost puțini piloții care au reușit să o ducă la potențialul maxim.

Supranumite „săgețile argintii” datorită culorii caroseriei, mașinile Auto Union și Mercedes de la acea vreme s-au duelat cu rivalele de la Alfa Romeo, Maserati și Bugatti. Cei mai cunoscuți piloți Auto Union au fost Bernd Rosemeyer, Hans Stuck, Hermann Paul Müller, Ernst von Delius, Rudolf Hasse și Achille Varzi.

AFLĂ MAI MULTE:
● Despre proiectul „Colecția de vis. 101 bijuterii auto”
● Secțiunea „101 bijuterii auto”, pe 24auto.ro