În Brunei, Istana Nurul Iman se întinde pe 200.000 de metri pătrați și are mii de camere cu vedere la râul Brunei. În spatele porților sale, un garaj pentru 110 automobile excepționale întruchipează extravaganța unui palat în valoare de peste un miliard de dolari.

Pe dealurile verzi din Bandar Seri Begawan, capitala Bruneiului, se află o reședință aparte: unpalat privat atât de vast încât eclipsează repere emblematice precum Versailles sau Palatul Buckingham. Acesta ascunde un detaliu care captivează orice pasionat de mașini: un garaj conceput pentru a găzdui automobile speciale.

În spatele acestui decor de basm modern se află sultanul Hassanal Bolkiah, conducătorul unuia dintre cele mai mici state ale lumii și proprietarul uneia dintre cele mai colosale averi private de pe planetă. Palatul său, Istana Nurul Iman, este recunoscut oficial de Guinness World Records drept cel mai mare palat rezidențial din lume. Printre miile de încăperi se remarcă un garaj cu 110 locuri, amplasat în inima complexului estimat la peste un miliard de dolari.

Istana Nurul Iman, nume care tradus înseamnă Palatul Luminii Credinței, are vedere la râul Brunei, la câțiva kilometri de centrul orașului Bandar Seri Begawan. Conform datelor citate de mai multe clasamente internaționale, se mândrește cu aproximativ 200.000 mp, fiind cea mai mare reședință unifamilială în uz din lume.

În interior, cifrele sunt uimitoare: aproximativ 1.788 de dormitoare și 257 de băi, o sală de banchete care poate găzdui între 4.000 și 5.000 de oaspeți, cinci piscine și o moschee integrată capabilă să găzduiască aproape 1.500 de credincioși. Facilitățile nu se opresc aici: există un grajd cu aer condiționat, conceput pentru aproximativ 200 de ponei de polo. Nu sunt există detalii despre modul în care aceste spații sunt utilizate zilnic, dar palatul servește atât ca reședință oficială a sultanului, cât și ca loc pentru numeroase funcții de stat.

Istana Nurul Iman a fost construită la începutul anilor 1980, într-un moment crucial din istoria Brunei Darussalam. Construcția a început în jurul anului 1981, palatul fiind inaugurat în 1984, anul independenței depline a Sultanatului. Arhitectura este realizată de arhitectul filipinez Leandro Locsin, construcția a fost încredințată Corporației Ayala, iar interiorul a fost proiectat de decoratorul Khuan Chew, care ulterior avea să fie responsabil pentru ambianța ultra-luxoasă a Burj Al Arab din Dubai.

În ceea ce privește bugetul, estimările publice sugerează un cost de construcție cuprins între aproximativ 1,2 și 1,5 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, un palat care costă peste un miliard de dolari într-o țară cu mai puțin de o jumătate de milion de locuitori. Nu sunt oferite detalii oficiale cu privire la cheltuieli, dar complexul îmbină cupole aurite, marmură și materiale prețioase într-un stil care combină influențe islamice, malaeziene și europene, pentru a impresiona atât la interior, cât și la exterior.

În acest cadru ultra-luxos, garajul palatului ocupă un loc unic. Poate găzdui 110 mașini, suficient pentru a face orice colecționar să viseze. Colecția auto a sultanului este însă mult mai mare, cele mai frecvent citate estimări sugerând aproximativ 7.000 de mașini, ceea ce ar face-o una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare, colecție privată din lume.

Evident, modelele excepționale constituie majoritatea: printre care peste 600 de Rolls-Royce, o gamă vastă de Ferrari și modele extrem de specializate. Printre acestea se numără, de exemplu, Ferrari 456 GT Venice realizat la comandă, precum și un Ferrari F90 conceput special pentru sultan. Faptul că garajul palatului poate găzdui doar 110 mașini, în timp ce colecția totală este estimată la câteva mii, ilustrează dimensiunea reală a flotei auto. Nu există detalii cu privire la amplasarea și organizarea vehiculelor rămase în afara acestui garaj, ceea ce nu face decât să amplifice misterul din jurul acestei lumi private.

În spatele acestui palat extraordinar se află averea personală a sultanului Hassanal Bolkiah, în general estimată la aproximativ 30 de miliarde de dolari, realizată în principal din petrol și gaze. Palatul rămâne închis publicului aproape tot timpul anului. Își deschide porțile doar câteva zile, în timpul festivalului Hari Raya Aidilfitri, când sultanul primește zeci de mii de vizitatori într-o tradiție cunoscută sub numele de „casă a porților deschise”. În restul timpului, vizitatorii trebuie să se mulțumească cu vederile exterioare, în special de pe râul Brunei sau din parcurile învecinate. Înăuntru, printre miile de camere, piscine, moschee și garajul plin de modele extrem de rare, viața de zi cu zi a sultanului continuă să se desfășoare departe de ochii curioșilor, alimentând și mai mult fascinația pentru acest palat care întruchipează superlativul, inclusiv în materie de automobile.