Industria auto europeană trece printr-o perioadă turbulentă, fiind prinsă între obiective climatice din ce în ce mai exigente și o profitabilitate fragilă. În ciuda amânării sancțiunilor privind emisiile de CO2 în Europa, grupul Stellantis nu este încrezător în îndeplinirea obiectivelor sale de emisii, pe termen mediu.

La începutul acestui an, Parlamentul European a decis să acorde constructorilor un răgaz, prin amânarea termenului limită pentru noile standarde de emisii, inițial programat pentru 2025. Producătorii au acum la dispoziție trei ani, din 2025 până în 2027, pentru a se încadra în limita medie de 93,6 grame de CO2 emis per kilometru și a evita astfel amenzile.

În ciuda acestei întârzieri suplimentare, grupul Stellantis nu mai pare să aibă același calm pe care l-a afișat în această chestiune până în urmă cu câteva luni, când Carlos Tavares era încă CEO. Jean-Philippe Imparato, directorul european al grupului, avertizează acum că firma ar putea fi obligată să plătească amenzi de până la 2,5 miliarde de euro, dacă va depăși pragurile de emisii. Potrivit acestuia, dacă legislația rămâne neschimbată, Stellantis va trebui să achite o factură uriașă în următorii doi sau trei ani.

Confruntat cu această amenințare, Jean-Philippe Imparato spune că este pregătit să „ia decizii dificile”. El sugerează două căi posibile: accelerarea masivă a tranziției către vehicule electrice sau reducerea sau chiar încetarea producției de automobile dotate cu motoare termice. O astfel de decizie ar putea duce la închiderea anumitor fabrici, un lucru deloc surprinzător, deoarece mai multe dintre fabricile grupului sunt în așteptare de câteva luni.

Iar orizontul se întunecă și mai mult: începând cu 2030, limita de emisii va scădea de la 93,6 g/km la doar 49,5 g/km. Apoi, până în 2035, obiectivul de emisii zero va interzice comercializarea automobilelor noi cu motoare termice în UE, cu excepția celor care utilizează combustibili sintetici. Însă mulți se îndoiesc că acești combustibili sintetici vor fi o soluție realistă, la scară largă, până atunci.

Stellantis nu este singurul constructor care își face griji. Luca de Meo, fostul CEO al Renault, avertizase deja anul trecut cu privire la riscul unor amenzi de până la 15 miliarde de euro pentru întregul sector auto european. Chiar înainte de decizia de prelungire a termenului limită, Rolf Woller, șeful departamentului de trezorerie și relații cu investitorii din cadrul Grupului Volkswagen, estima la 1,5 miliarde de euro factura pe care Volkswagen ar trebui să o plătească dacă nu își îndeplinește obiectivele pentru 2025.

Prin urmare, constructorii se află într-o mare dilemă. Limitarea artificială a producției de vehicule cu ardere internă ar însemna renunțarea la o cotă semnificativă de piață. Dar pentru a vinde mai multe mașini electrice și a reduce emisiile medii, ar fi necesare reduceri semnificative, ceea ce ar slăbi și mai mult marjele deja subțiri din acest segment, unde rentabilitatea rămâne dificil de atins.

La aceasta se adaugă ascensiunea vehiculelor electrice chinezești, oferite la prețuri agresive, ceea ce sporește presiunea asupra jucătorilor europeni tradiționali. Și nici sancțiunile recente, impuse de Europa împotriva lor, nu par să-i îngrijoreze pe constructorii chinezi. Dimpotrivă, au reacționat rapid și s-au adaptat deja la sancțiuni.