Opel a perfectionat de mult arta transformarii unor produse de nisa in modele de succes, cu cifre de vanzari ridicate. In prezent, modelele van precum Meriva si Zafira stabilesc noi tendinte, insa in 1970, modelele Manta si Ascona au ajutat producatorul sa intre pe noi segmente de piata, fiind vandute aproape 1,2 milioane de unitati in doar cinci ani. Totusi, desi erau dezvoltate pe aceeasi platforma tehnica, se adresau unor grupuri diferite de clienti: Manta era un coupe sport dinamic, Ascona un autovehicul de familie confortabil sau un station wagon lifestyle compact. 

Manta a fost prezentat mass-media in septembrie 1970, la Hotelul Maritim din Timmendorfer Strand, in apropiere de Lubeck, pe litoralul Marii Baltice din Germania. Coupe-ul aerodinamic purta o sigla in forma unui diavol de mare (in engleza, „manta ray”), bazat pe fotografiile realizate de biologul marin francez Jacques-Yves Cousteau. Proiectat pe baza modelelor „pony car”, populare in acea perioada in SUA, atleticul Manta a fost pozitionat pe piata ca un autovehicul care satisfacea necesitati noi: undeva intre un coupe conventional si un sedan traditional. Precum modelele „pony car”, Manta era elegant, insa adecvat pentru utilizarea zilnica de catre o familie. Spre sfarsitul anilor ’60, tot mai multi clienti auto tineri sau cu inima tanara alegeau coupeuri atractive. Individualismul era la moda, iar aerul independent al autovehiculului Manta se potrivea cu noile tendinte. In prima jumatate a anului 1971, Opel a vandut 55.399 de autovehicule Manta.

Manta dispunea de aceleasi structura a podelei si sasiu modificat in vederea unui stil de conducere dinamic ca si modelul Ascona. Ca si la Ascona, motoarele de 1,6 litri cu 68 si 80 CP erau componente nou disponibile. Motorul S de 1,9 litri oferit pentru sportivul model Manta SR era creat pentru Opel Rekord, avea o putere de 90 CP si fusese proiectat initial pentru Manta. Motorul de baza pentru gama Manta era unitatea de 1,2 litri, cu o putere de 60 CP, lansat in 1972. Modelul Manta GT/E, lansat in 1973, era dotat cu un motor cu injectie de 1,9 litri si sistem Bosch L-Jetronic. Acesta avea o putere de 105 CP. Modelul Manta A a fost primul autovehicul Opel cu injectie electronica. Astfel echipat, GT/E dispunea de 15 CP mai mult fata de motorul S de 1,9 litri. Conform stilului acelor timpuri, pentru Manta GT/E decoratiunile cromate au fost inlocuite aproape complet cu unele negru mat. In aprilie 1975, cu putin timp inainte de lansarea Manta B, a fost lansat ultimul model special: Manta Black Magic era vopsit complet negru, cu dungi decorative rosu-portocalii pe partile laterale. Opel a construit 498.553 unitati de Manta A.

Ascona A a fost lansat la Salonul auto de la Torino in 1970 si a fost supranumit „autovehiculul viitorului tehnicii” conform dosarului de presa. Acesta era pozitionat intre modelele Kadett si Rekord, tintind un segment de piata in crestere. Pana in martie 1975 au fost construite aproximativ 691.438 unitati de Ascona A. Tehnologia sasielor, suspensiilor si sistemelor de propulsie ale modelelor Ascona si Manta erau identice. Puntea fata avea roti cu suspensii independente, cu arcuri elicoidale si amortizoare telescopice; puntea spate rigida era controlata cu doua brate trase si o bara Panhard. Ascona era produs ca sedan cu 2 sau cu 4 usi, in versiuni standard si de lux. Acesta era disponibil cu un motor de 1,6 litri cu 4 cilindri, ce dezvolta o putere de 68 CP, precum si cu o versiune S, mai puternica, de 80 CP. Ca si motoarele cu 4 cilindri mai mari ale modelului Rekord, sistemul de propulsie al Ascona era prevazut cu un arbore cu came amplasat lateral in chiulasa, cunoscut sub denumirea de „arbore in chiulasa”. Un model de baza, cu cost redus, a fost motorul de 60 CP de 1,2 litri, lansat in martie 1972.

Primul station wagon lifestyle, inovatorul autovehicul Ascona Voyage a fost o adaugire remarcabila la gama de modele Opel. Versiunea caravan cu doua usi nu a fost un station wagon clasic, ci un autovehicul pentru timpul liber ce oferea spatiu pentru o barca gonflabila sau biciclete: era un model pentru familii tinere. „In prezent, dorinta de a calatori, de a face camping, de a participa la sporturi si, in special, hobby-urile care presupun un mijloc de transport, precum sporturile acvatice, toate acestea necesita un autovehicul ce ofera un spatiu generos si compartimente de depozitare. Insa nu vor exista sacrificii din punct de vedere al confortului resimtit de pasageri. Autovehiculul pe care l-am construit pentru a satisface aceste cerinte este denumit Ascona Voyage”, scrie in materialele de presa. Ascona Voyage era oferit initial doar in versiunea L; gama a fost extinsa pentru prima data in 1974, prin adaugarea unei versiuni caravan mai putin luxoase. 

Versiunile Ascona 1.9 S si Ascona SR au fost lansate in primavara anului 1971. Versiunea SR era prevazuta cu un motor S de 1,6 litri cu putere de 80 CP sau un motor de 1,9 litri si putere de 90 CP. Cele doua versiuni mai puternice puteau fi comandate cu o transmisie automata cu 3 trepte de viteza ca dotare optionala. Dotarile SR erau disponibile si pentru Voyage, o noutate pentru segmentul de autovehicule station wagon. Versiunea sedan ilustra potentialul sportiv al Ascona. In 1974, Walter Rohrl si Jochen Berger au participat la Campionatul European de Raliuri la volanul unui sedan cu doua usi. Autovehiculul Ascona al echipei Opel Euro Dealers era prevazut cu un motor cu 4 cilindri modificat pentru o cilindree de 2,0 litri si cu o chiulasa cu flux transversal, care producea 200 CP la 6.700 rot/min. Rohrl si Berger au castigat sase curse din opt si au castigat Campionatul European de Raliuri, cu un punctaj total fara precedent, de 120 de puncte. In 1975, Rohrl si Berger au castigat Raliul Acropolis, inregistrand prima victorie Opel intr-o cursa a Campionatului Mondial, la bordul unui Ascona A, cu putin timp inainte ca acesta sa fie inlocuit de versiunea Ascona B.