Fiind printre cei care testeaza primul model intrat in miniflota proiectului nostru de electromobilitate, a sosit momentul, iata, sa impartasesc primele impresii. Poate parea surprinzator, insa nu mi-am propus sa abordez aspectele tipice unui astfel de test, precum dinamica masinii, lipsa zgomotului, stilul de pilotaj si eficienta regenerarii energiei. De altfel, o fac foarte bine prietenii si partenerii nostri care au ocazia sa conduca masina, in aceasta etapa a proiectului 24auto.ro – electromobilitate.

O sa povestesc, in schimb, despre cum a decurs prima mea zi de electromobilist “custode” al unui automobile electric. Desigur, am mai condus inainte cateva modele electrice, de la seducatorul Tesla Model S pana la micul Renault Zoe, insa niciodata nu am abordat automobilul electric din perspectiva utilizatorului de zi cu zi. Iar cand se ajungea la cifre, nu reuseam sa retin mare lucru din tot ce mi se turuia. Dar astazi am realizat ca lucrurile se schimba mult in momentul in care ti se pun cheile in brate si iei masina in primire, pe termen lung!

Aseara am luat in custodie, asadar, un Hyundai Ioniq full electric, mirosind inca a nou (circa 400 km la bord) si cu bateria incarcata la mai putin de jumatate. Prima grija a colegului care mi-a predat-o a fost sa ma vada cu aplicatia PlugShare instalata pe smartphone, sa ma doteze cu un card de acces la statiile de incarcare Kaufland si sa imi explice cum sta situatia cu tipul de conector cu care este dotata masina. Deja cam multa informatie dintr-o data!

In realitate, lucrurile erau mult mai simple. Am testat o prima incarcare, de data aceasta la Lidl. Gratis, bineinteles. Si nici macar nu a fost nevoie de vreun card! Cuplarea masinii la borna publica de incarcare a decurs simplu si intuitiv. Spre surprinderea mea, care ma asteptam la o stationare de durata, in nici 20 de minute, bateria s-a incarcat de la mai putin de jumatate la 94%, maximul care poate fi atins de Ioniq la o statie cu incarcare rapida, pentru protectia acumulatorului.

De dimineata, deplasarea la serviciu a atras deja curiozitatea unora. La plecare, un vecin a tinut sa asiste la… “un demaraj silentios”! Apoi la sosire, un coleg m-a intampinat in parcare cu o intrebare: “Stii care e problema astora, electrice?” Am amanat raspunsul, ezitand intre autonomie si timpul de incarcare, asa ca raspunsul a venit tot de la el: “Nu le auzi in trafic!” Ii dau dreptate, amintidu-mi “impasibilitatea” pietonilor pe care i-am depasit aseara, in parcarea Lidl, dar regulamentele europene prevad dotarea autovehiculelor electrice cu emitatoare de sunet la viteze mici, cu toata grija acordata subiectului poluarii sonore din marile aglomeratii urbane (CLICK AICI pentru textul in limba romana al directivei europene).

Ziua a fost nebanuit de agitata! La scurt timp dupa sosire m-am trezit in birou cu primul amator de test drive. Pana la masina s-au mai “lipit” alti doi. Au urmat apoi alte si alte serii.

Fara exceptie, tuturor le-am citit pe chip modul in care savurau acceleratia liniara, tipica propulsiei electrice. O alta revelatie pentru toti a fost frana regenerativa, cu cele trei trepte de intensitate. “Se poate conduce cu o singura pedala!”, a fost concluzia pe care am auzit-o de mai multe ori in cursul zilei.

Iar daca cel de la volan descoperea butonul de selectare a modurilor de condus, lucrurile erau clare: fara exceptie, cu totii au preferat sa ramana pe “Sport”! Doar in mintea mea, calculele stateau un pic diferit, vizavi de energie. Pentru ca, asa cum va spuneam pe la inceput, optica ti se schimba radical, atunci cand “manageriezi” energia! Lucrurile sunt foarte interesante din acest punct de vedere: ca pilot invitat, tentatia dinamicii oferite de un vehicul electric este foarte mare; ca “proprietar”, mie unuia, adevarata provocare mi se pare sa parcurgi distantele intr-un mod cat mai economic cu putinta!

Momentul culminant al zilei mi-a fost servit de echipa de la contabilitate. In doua serii, exclusiv feminine. In acest caz, discutiile au fost, evident, mai pragmatice, despre pretul de achizitie si al energiei (7 lei la 100 km), cheltuielile de intretinere (zero lei schimb de ulei) si comparatia „contabila” cu modele Hyundai similare, echipate cu motoare pe benzina si motorina. Impresiile, insa, la fel de entuziaste! Concluzie: un pic cam scumpa la inceput, dar lucrurile sunt clare: acesta e viitorul si dupa cinci ani investitia initiala s-a recuperat! Inclusiv din punct de vedere contabil este o solutie buna.

Iar cea mai hazlie situatie l-a avut ca erou pe un coleg aflat in mare criza de timp, dar care a tinut sa arunce si el o privire. A venit in fuga si mi-a spus: “Porneste-o!” I-au trebuit cateva secunde bune sa inteleaga ce se intampla: a porni o masina electrica inseamna aparitia informatiilor pe bord si… cam atat! Fara niciun zgomot!

Si astfel, prima mea zi de electromobilist “custode” a coincis cu prima experienta la volanul unui automobil electric pentru vreo zece colegi de-ai mei. Si a fost doar prima zi!…

ec