Dupa 20 de ani, am petrecut ultimul sfarsit de saptamana urmarind din nou Raliul Sibiului, in peisajul minunat al zonei, pe o vreme de invidiat, cu patru zile de cer senin. Principalul obiectiv a fost sa intalnesc fosti colegi de echipa, concurenti cu vechime in campionat si sa urmaresc tineri pasionati in cautarea afirmarii, in aceasta dificila disciplina a sportului auto.

Revedera cu Bogdan Marisca si Sebastian Itu a fost emotionanta, iar seara petrecuta la povesti despre activitatea lor si a organizatiei clujene Napoca Rally Academy, care domina in prezent campionatul intern de raliuri, m-au convins foarte repede de progresul urias din toate punctele de vedere. Asa cum declara si Titi Aur, pe podiumul de plecare din Piata Mica a Sibiului, joi seara, „campionatul este in crestere” cu automobile performante, un numar mare de participanti si un val de tineri pasionati de raliuri, care isi croiesc drumul spre marea performanta prin intermediul cupelor Dacia si Suzuki.

Am aflat cu multa bucurie ca samanta plantata de firma timisoreana ProCar si Dan Necula, cu Cupa Nova, in 1997, a dat roade si o parte din primii zece clasati in campionat, timp de doua decenii, au avut o oarecare legatura cu prima cupa de marca din Romania, in timp ce altii sunt implicati in activitati organizatorice. M-am bucurat sa aflu ca Vali Porcisteanu si-a inceput cariera automobilistica in Cupa Nova si ca Dany Ungur face parte din echipa de coordonare a activitatiilor auto de la federatia nationala de specialitate, FRAS.

Nimic nu este simplu sau usor in campionatul de raliuri si odata cu performanta cresc si costurile. Din pacate, modesta mediatizare nu convinge mai multi sponsori sa investeasca in promovare prin intermediul campionatului national de raliuri, dupa cum ne impartasea George Grigorescu, organizatorul Cupei Dacia.

Detasarea generata de o pauza de 20 de ani si surprinderea placuta la schimbarile majore in bine din campionat, au fost calibrate si puse la o scara cat se poate de reala de Titi Aur, care dupa o pauza de sapte ani a revenit in campionat cu o Skoda Fabia R5, in echipaj cu Silviu Moraru. Inainte de ultima etapa din campionat, Titi afirma ca progresul tehnic in cei sapte ani, cat nu a concurat, a fost atat de mare incat a avut nevoie de un intreg campionat ca sa se apropie de exploatarea performantei masinii.

Venind de la pilotul cu cele mai multe victorii in campionatele nationale de automobilism, o astfel de constatare are multa greutate, fiindca pe toate probele speciale unde am urmarit evolutia echipajelor, invariabil spectatorii au aplaudat eleganta si cursivitatea marelui campion, chiar daca batalia pentru locul secund in campionat, dintre Marisca – Itu, Porcisteanu – Dobre si Gartofan – Marza a captat atentia publicului din imprejurimile Sibiului.

Pentru cele cateva momente de bucurie la privirea echipajelor in lupta cu secundele, am parcurs distante mari in imprejurimile pitoresti ale Sibiului, am stat la cozi interminabile de masini din cauza drumurilor blocate, am umblat multi kilometri pe jos pentru alegerea „celui mai bun punct de observare”. Am trait alaturi de alti pasionati bucuria de a vedea echipajele preferate ocolite de necazuri tehnice in competitia pentru primele locuri, dar a fost imposibil de evitat frustrarea unor localnici si a turistilor, ce nu au mai ajuns la destinatiile propuse pentru  minunatul sfarsit de saptamana de pe Transfargarasan, Paltinis sau alte locuri mai putin cunoscute. Si proprietarii firmelor afectate de inchiderea drumurilor publice, fara o avertizare prealabila, au fost extrem de vocali in media sociala.

Cu detasarea celor doua decenii de absenta din lumea minunata a raliurilor, am incercat sa ma gandesc daca aceasta forma de competitie mai este de actualitate in lumea de astazi, aglomerata si grabita, cu o densitatea a traficului fara precedent? … am alungat repede umbrele negre. Cu noua pasiune gasita pentru automobile electrice si electromobilitate in general, am incercat sa gasesc o justificare pentru tonele de combustibil consumate cu deplasarea la fiecare etapa, cu pregatirea si recunoasterea, chiar si competitia in sine.

Oare cat CO2 genereaza o etapa din campionatul de raliuri?… am alungat si acest gand cat mai repede si mi-am amintit de „aroma” lasata in urma de trecerea lui Bogdan si Sebastian pe una din probele speciale cu linii drepte mai lungi decat… cutia lor de viteze, cand limitatorul de turatie isi facea datoria.

Incerc sa ma gandesc daca formele de competitie pe trasee inchise, unde spectatorii vin cu usurinta si pot fi protejati de propriile impulsuri primejdioase de a fi prea aproape de idolii lor, unde televizarea ar fi mai facila, unde numarul organizatorilor, al fortelor de ordine si voluntarilor ar fi mult mai redus, nu sunt o forma mai potrivita si mai putin costisitoare pentru vremurile actuale?

Am alungat si acest gand, amintitindu-mi de emotia cu care se apropiau joi seara in Piata Mica copii si tinerii de Titi Aur pentru un autograf de la MARELE CAMPION, de bucuria cu care strangeau la piept trofeele cu semnaturi culese de la Bogdan, Giri, Vali si toti ceilalti participanti deschisi la dialogul cu fanii, asa cum nu l-am intalnit vreodata.

In balansul precar al propriilor emotii retraite la auzul motoarelor, la gustul benzinei din aer si din sange, am admirat o noua generatie de participanti juniori, nascuta dupa ce am parasit campionatul de raliuri, pe care o voi urmari cu atentie si bucurie ori de cate ori voi avea din nou ocazia de a participa la minunata si inegalabila lume a raliurilor.

dan boboescu

Reintalnire cu o legenda vie… Cu peste patru decenii in urma, am avut onoarea sa schimb rotile la coasta de pe Gutin, pentru Lory bacsi.

Admirabil efortul tuturor voluntarilor. Fara efortul lor si al organizatirilor, nu ar exista raliuri!
Poate n-ar strica ceva mai multa educatie despre riscurile la care se expun…

Viitorul electric bate la usa?… Va urma…