Impactul electrificarii transportului rutier asupra furnizorilor de piese auto este usor de inteles. O multime vor disparea sau se vor reprofila, prin aliante, achizitii si inventivitate.

Dintre cei amenintati sunt producatorii de piese pentru motoarele cu ardere interne si sistemele auxiliare necesare pentru functionarea acestora: racire (radiatoare, pompe, furtune, etc), evacuare (esapamente, amortizoare de zgomot, catalizatori, etc), alimentare (rezervoare de combustibil, pompe, conducte, sisteme de injectie), pornire (acumulatori clasici si demaroare), supraalimentare (turbo suflante, compresoare, etc). Lista este lunga si da cu siguranta multe nopti albe celor responsabili cu elaborarea strategiei de viitor pentru firmele afectate.

Pe de alta parte, un spectru foarte larg de furnizori noi vor fi atrasi catre industria auto, incepand cu cei ce produc motoarele electrice, electronica de putere si comanda, dar si firmele specializate in sisteme si senzori de tot felul, necesari autovehiculelor electrice si conducerii autonome. In plus, industria auto deschide larg usile pentru aplicatii software, un fapt obisnuit in lumea smartphone-urilor si a gadget-urilor electronice, dar nu si in lumea celor patru roti.

Electrificarea mai afecteaza substantial doua industrii gigantice: cea energetica si cea extractoare.

Dupa o lunga opozitie, unele companii petroliere incep sa colaboreze.

Shell si BP au anuntat pe parcursul ultimului an instalarea unor statii de incarcare pentru autovehicule electrice in actualele statii de combustibil.

Ca si in randul furnizorilor auto, si dintre companiile de energie apar “jucatori” noi pe piata transportului electrificat, Enel fiind o prezenta foarte activa, cu planuri concrete de instalare a unei retele de incarcare rapida in Italia.

Multe alte firme si conglomerate au sesizat noua oportunitate si au lansat programe de productie a statiilor de incarcare si a acesoriilor necesare.

Industria mineritului urmareste cu interes doua metale mai putin utilizate in trecut, dar care sunt necesare productiei de acumulatori si al caror pret a crescut in ultimul an cu peste 50% pentru litiu si 90% pentru cobalt.

Mergand mai departe pe firul transformarilor majore prin care va trece industria auto in urmatorii 10 ani, remarcam de curand impactul asupra serviciilor de intretinere, mult reduse fara schimburile periodice de ulei, filtre, curele, etc.

La fel ca si in proiectare si productie, anumite meserii vor disparea in timp ce altele noi vor fi foarte cautate, personalul din service fiind specializat pe domenii noi.

In Europa, printre primele tari care au reactionat la aceasta transformare structurala au fost:
Norvegia – care are cea mai mare pondere de automobile electrice din totalul de vanzari auto noi;
Franta – cel mai mare producator de automobile electrice, dominate de modele Renault;
Germania – unde TUV a lansat un program de scolarizare pentru tehnicieni de automobile electrice, disponibil in viitor in cele 800 de locatii din 40 tari, unde TUV este activ.

Un articol recent (26 martie 2018) ne informeaza ca Tesla isi formeaza, in diferite colegii din SUA, o noua generatie de tehnicieni pentru cele patru modele electrice (Roadster, Model S, Model X si Mode 3) aflate in circulatie.

Un anunt la fel de important a fost facut de e.GO Mobile, firma din Aaachen care lanseaza in productie in aceasta vara masini electrice de oras, care se bazeaza pe calificarea retelei Bosch Service, Bosch fiind furnizorul motorului electric si al echipamentului electronic.

Ca orice transformare de asemenea anvergura, electrificarea nu are doar prieteni, ci si pe cei ce se simt fie amenintati, fie nesiguri si nu inteleg amploarea schimbarii, opunandu-se din rasputeri. Una din cele mai agresive afirmatii publice, aparuta intr-un interviu publicat de Reuters, pe 26 martie 2018, vine de la un oficial din inalta ierarhie auto – declaratia sefului sindicatelor de la Hyundai, Ha Bu-young: “Masinile electrice sunt un dezastru”.

Liderul coreean de sindicat estimeaza ca 70% din locurile de munca, bine platite in industria auto locala, vor disparea odata cu introducerea pe scara larga a masinilor electrice, care sunt cu mult mai simplu de asamblat si se preteaza mai bine la robotizare.

Opinia autorului:

Consider ca este prematur sa afirmam cate locuri de munca vor fi pierdute si cate castigate, acum, cand vanzarile globale de masini electrice reprezinta doar 1% din totalul de automobile noi comercializate in lume.

Cu siguranta, transformarile vor fi de o amploare fara precedent in ultimii 100 de ani si cand praful se va aseza, vom vedea invingatori si invinsi, ca dupa orice “batalie” industriala majora.

Vor exista firme ca Nokia (care din lider in telefonia mobila a pierdut in prima faza pasul cu tranzitia spre smartphone-uri, ca sa revina apoi in forta, reinventandu-se) sau Kodak (care a dominat industria filmelor clasice, dar nu a reactionat la timp pentru a prinde tranzitia spre epoca fotografiei digitale).

Deocamdata, China, Coreea si Japonia au devenit cei mai mari producatori de acumulatori pentru masini electrice si, prin investitiile in Europa de Est, au propulsat Polonia si Ungaria sa devina nr. 1 si nr. 2 pe piata europeana.
https://www.bloomberg.com/news/articles/2018-03-06/chinese-ev-battery-giant-zeroes-in-on-its-first-european-factory

Opinia electromobilistului:

Avand in vedere necesitatea crescuta de software, de componente electronice, de materie prima si de acumulatori specializati, considerati ca electrificarea reprezinta o oportuntiate economica pentru Romania?

Va multumim pentru colaborare.

db