Pe masura ce planul calatoriei de aproape 4.000 kilometri, din Livonia, Michigan, pana la Sibiu, prin Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Austria si Ungaria, s-a concretizat, am considerat o serie de posibile piedici si am incercat sa gasim solutii, pentru a face calatoria cat mai placuta.
Pornind la drum cu o Tesla Model 3 (specificatie SUA), stiam din start ca nu vom putea utiliza reteaua Super Charger din Europa, chiar daca in primii o mie de kilometri parcursi in SUA s-a dovedit a fi cel mai util element pentru o calatorie lunga, mai important decat acumulatorul Long Range, cu care este dotat exemplarul nostru.
Dar cum nici in Romania nu aveam sa dispunem de avantajul vitezei de incarcare la Super Charger, trebuiau gasite solutii. Cu un cablu de 32 A achizitionat de la firma Elbilmek (Asker, Norvegia) si un adaptor Type 2-Tesla de la firma evChargeking (Belgia) am fost bine dotati pentru incarcare la majoritatea statiilor gasite cu ajutorul aplicatiilor specifice: PlugShare (in general), Fortum Charge&Drive in Scandinavia, Plugsurfing, New Motion, eCharge si MVG in Germania, Austria si Ungaria.
Intarzierea de doua saptamani a livrarii automobilului in Norvegia nu am prevazut-o, dar cu ajutorul prietenilor din Malmo, timpul de asteptare a trecut repede si foarte placut.
Cu toate ca primele sute de kilometri parcursi in Europa au fost in conditii de iarna destul de aspra, cu temperaturi sub -15 grade Celsius, zapada abundenta si gheata pe sosele, pe drumul din Norvegia pana in Germania nu am avut surprize sau evenimente pe care sa nu le fi anticipat.
Infrastructura de incarcare este foarte dezvoltata si solidaritatea electromobilistilor de asemenea, gasind intotdeauna pe cineva dispus sa acorde asistenta, atunci cand a fost nevoie. Nu am gasit statii defecte sau ocupate de automobile cu motoare cu ardere interna. Poate a fost doar noroc!
Situatia s-a schimbat in Germania, unde numarul cu mult mai mare al automobilelor transforma gasirea unui loc de parcare in marile orase intr-un mic cosmar. Mai ciudat ni s-a parut faptul ca desi am ales un hotel in Hamburg pe criteriul existentei a trei puncte de incarcare, doua din ele erau blocate de automobile fara nimic in comun cu electricitatea.
Apelurile receptionistei, bilete lasate pe parbrizul si luneta celor ce ocupau locurile de incarcare au ramas fara efect.
Mai tarziu am aflat ca un apel la 112 ar putea rezolva problema celor ce ocupa in mod abuziv un loc de parcare rezervat, fie el pentru persoane cu handicap, automobile electrice sau alte rezervari clar semnalizate.
Nu cu mult timp in urma relatam despre curentul „ICE-ing” in SUA si periodic gasim in media sociala imagini cu statii de incarcare blocate intamplator sau intentionat. Ne-a surprins neplacut faptul ca unii automobilisti germani, in general disciplinati si politicosi in trafic, nu respecta locurile rezervate pentru incarcare, care sunt extrem de importante pentru un „calator electric”.
Din fericire, in apropierea hotelului existau mai multe statii publice instalate de firma care distribuie curentul in Hamburg, asa ca a doua zi ne-am continuat calatoria conform planului.
Am reintalnit o statie de incarcare blocata de un model echipat cu motor termic in Austria, dar hotelul avea patru puncte de incarcare, asa ca nu a devenit o problema, chiar daca nu este ceva de dorit.
O alta complicatie a carei dimensiune nu am anticipat-o este imensa fragmentare a pietii de incarcare, cu numeroase retele ce utilizeaza metode proprii de conectare si facturare, de multe ori fiind necesare cartele, ecusoane RFID sau aplicatii specifice.
De cate ori a trebuit sa scanam codul QR, sa descarcam o noua aplicatie, sa dibuim raspunsul la numeroasele intrebari (cat este de mare acumulatorul? …ce viteza de incarcare dorim?), ne-am adus aminte cu nostalgie de incarcarile la Super Charger. Opresti, conectezi cablul, iti vezi de lucru, opresti incarcarea, deconectezi cablul si pleci in treaba ta. Fara cartele, ecusoane, aplicatii, intrebari si raspunsuri si metode de plata diferite de la statie la statie, de la credit card la Paypal. Legat de Paypal, in timp ce faceam platile la statiile instalate de compania de distributie a curentului in München, ma gandeam ca este tot o nascocire timpurie de-a lui Elon Musk…
Fara a fi adepti ai teoriilor conspirationiste de orice fel, am ramas surpinsi de faptul ca singurele probleme cu incarcarea, desi am utilizat exact acelasi echipament si metode de plata, le-am intampinat in Germania. Nici o singura data incarcarea nu a fost refuzata la statiile din Norvegia, Suedia, Austria si Ungaria, in schimb de patru ori in Germania (Tuttlingen, Achsheim si Muenchen de doua ori).
Odata cu cresterea parcului auto electric, disciplina de incarcare pentru a nu ocupa abuziv un loc si respectul reciproc cu cei ce nu au nevoie de statiile de incarcare, vor deveni extrem de importante.
In alta ordine de idei, avem tot mai mult senzatia ca putini producatori clasici de automobile, care incearca sa lanseze modele electrice performante, inteleg cat de inalta si solida este bariera creata de Tesla cu reteaua mondiala Super Charger si Destination Charger (instalate in parcarile hotelurilor), chiar daca sistemul american nu este compatibil cu cel european.
Trezirea la realitate a inceput odata cu „invazia Model 3”, in plina derulare in pietele majore din Europa si China.
db