Printre cei mai renumiți constructori de automobile de lux din prima jumătate a secolului al XX-lea, Isotta Fraschini a luat ființă în 1904, la Milano, prin asocierea lui Cesare Isotta cu frații Fraschini (Oreste, Vincenzo și Antonio). Două decenii mai târziu, compania era una dintre cele mai apreciate, iar în Statele Unite era comparabilă ca reputație cu Rolls-Royce și Hispano Suiza.

În  acea epocă era ceva firesc ca un automobil produs de o companie să fie carosat de diverse alte firme specializate în astfel de operațiuni. Așa se face că numeroase modele Isotta Fraschini sunt asociate cu diferite nume de carosieri și au mai multe versiuni constructive. Tipul 8A este un astfel de model. Pe la finele anilor 1920, un șasiu 8A costa 6.500 de dolari. La această sumă se adăuga prețul unei caroserii personalizate, care începea de pe la 6.000 de dolari. Astfel, o mașină Isotta Fraschini 8A completă putea depăși chiar și 20.000 de dolari, în condițiile în care un Lincoln din 1929 se comercializa cu 7.400 de dolari.

Când a fost lansat, la mijlocul anilor 1920, Isotta Fraschini Tipo 8A avea cel mai puternic motor de serie cu opt cilindri în linie. Special pentru acest model, în 1925 cilindreea a fost mărită la 7,3 litri, iar puterea ajungea astfel la 110-120 CP. Modelul se remarca prin capota lungă, iar apariția unui Tipo 8A landaulet din 1928, carosat de Castagna, în pelicula Sunset Boulevard, din 1950, a rămas antologică.

În perioada 1925-1931 au fost construite aproximativ 950 de exemplare 8A. Dintre acestea, cel mai fascinant a rămas un roadster unicat, realizat pe un șasiu scurt. Este una dintre marile capodopere create de-a lungul timpului de renumitul carosier Carrozzeria Touring. Supranumit „Flying Star”, a fost expus în 1931 la Salonul Auto de la Milano, apoi la Concorso d’Eleganza di Genova-Nervi, unde a câștigat premiul I, și la Concorso d’Eleganza Villa d’Este, unde a primit Targa d’Oro.

Isotta Fraschini „Flying Star” este un spyder cu 2+1 locuri, ușor de recunoscut după câteva elemente stilistice proprii. În primul rând, banda laterală cromată care pleca de la radiator și parcurgea întreaga lungime a mașinii, formând un „V” în zona ușii. La fel, apărătoarele de noroi de la roți, dintr-o singură bucată, unite la mijloc printr-un segment drept, orizontal, cu rol de prag. Și nu în ultimul rând, culoarea albă a caroseriei, rar întâlnită în acea perioadă, când mai toate automobilele erau vopsite în culori închise. Aceste trăsături stilistice inedite au dat naștere unui adevărat trend, fiind preluate în epocă de mulți alți carosieri. Din păcate, nu se mai știe nimic despre soarta acestui concept unic. Se spune că ultima oară când a fost văzut în public era condus de dictatorul fascist Benito Mussolini.

AFLĂ MAI MULTE:
● Despre proiectul „Colecția de vis. 101 bijuterii auto”
● Secțiunea „101 bijuterii auto”, pe 24auto.ro