Comercializate de foarte puțini constructori, precum Toyota și Hyundai, automobilele pe hidrogen continuă să se perfecționeze. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, acestea sunt, mai presus de toate, mașini electrice.

Cu toate acestea, vehiculele pe hidrogen se diferențiază de modelele tradiționale pe baterii datorită capacității de a produce propria energie electrică folosind o pilă de combustie.

Avantajul constă în faptul că nu mai este necesară o baterie grea și voluminoasă, iar timpul de reîncărcare este redus. În cele ce urmează trecem în revistă modul de funcționare al acestei inovații tehnologice.

Pila de combustie se bazează pe un principiu electrochimic, ce permite ca energia chimică a hidrogenului să fie transformată în energie electrică. Concret, este compusă dintr-o serie de membrane subțiri care separă doi electrozi: anodul (negativ) și catodul (pozitiv).

Când hidrogenul este introdus în baterie, acesta ajunge la anod, unde este descompus în ioni de hidrogen (protoni) și electroni. Electronii sunt trimiși printr-un circuit electric, creând un curent care alimentează motorul mașinii. Între timp, ionii de hidrogen trec prin membrane pentru a ajunge la catod. Acolo, ei reacționează cu electronii reveniți din circuit și cu oxigenul prezent în aer.

Această reacție produce apă sub formă de vapori, care este apoi eliberată prin evacuare, făcând din mașina cu hidrogen un mod de transport extrem de curat. Cu toate acestea, în ciuda avantajelor sale ecologice, pila de combustie are unele limitări. Nu poate răspunde imediat la modificările cererii de energie, de exemplu în timpul accelerației bruște. Pentru a depăși această latență, vehiculele cu hidrogen sunt adesea echipate cu o baterie auxiliară mică. Acesta intervine temporar, furnizând energia necesară motorului, asigurând astfel un rulaj lin.

Dar asta nu este tot. Într-adevăr, unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării mașinilor cu hidrogen rămâne costul acestora. Modelele actuale sunt relativ scumpe. De exemplu, Toyota Mirai, un pionier în acest domeniu, este vândută la peste 72.250 de euro, în timp ce Hyundai Nexo pleacă de la peste 80.500 de euro. La acestea se adaugă și costurile de infrastructură pentru producția și distribuția hidrogenului, care rămân semnificative.

Cu toate acestea, și în ciuda constrângerilor, pila de combustie reprezintă o alternativă promițătoare la motoarele convenționale termice și chiar electrice. Și din motive întemeiate, avantajele ei rămân destul de numeroase.

Într-adevăr, capacitatea de a asigura o autonomie mare, precum și timpul rapid de realimentare, o fac o soluție atractivă, mai ales pentru transport greu și pe distanțe lungi. Odată cu scăderea preconizată a costurilor de producție și dezvoltarea infrastructurii, hidrogenul ar putea juca un rol cheie în tranziția către mobilitatea durabilă.

Rămâne de văzut dacă și alți constructori vor oferi în cele din urmă acest tip de motorizare pe viitor, astfel încât un Fuel Cell Electric Vehicle (FCEV) să devină o prezență cotidiană obinșnuită pe șosele.