La aproape un deceniuu de la declanșarea marii unde de șoc produsă de Dieselgate, în care Grupul Volkswagen a fost principalul și, practic, unicul acuzat, sistemul judiciar britanic ar putea rescrie istoria acestui mare scandal. De data aceasta nu mai puțin de șase mari prodicători sunt în boxa acuzaților: Renault, Peugeot, Citroën, Mercedes-Benz, Nissan și Ford.

Se prefigurează un proces-maraton în justiția din Regatul Unit, declanșat în octombrie anul trecut. Și totul a început cu Volkswagen: în 2015, grupul german a recunoscut că a instalat un software conceput pentru a manipula emisiile a milioane de vehicule diesel din întreaga lume. Această fraudă masivă, recunoscută, a costat compania 193 de milioane de lire sterline (aproximativ 221 de milioane de euro) în Marea Britanie, în 2020, dar fără măcar o recunoaștere formală a responsabilității.

A fost afacerea Volkswagen doar vârful unui aisberg industrial? Tocmai asta încearcă să stabilească noul proces extraordinar, ce reunește 1,6 milioane de șoferi britanici care solicită despăgubiri. Cei șase producători vizați (trei europeni, unul japonez și unul american) sunt acuzați că au folosit reglaje la motor capabile să detecteze condițiile de testare a emisiilor, pentru a afișa niveluri conforme de oxid de azot (NOx), după care reveneau la un mod de funcționare mult mai poluant, pe drumuri reale.

În ceea ce privește apărarea, pozițiile sunt unanime și previzibile: Ford și Mercedes-Benz denunță acuzațiile ca fiind „nefondate”, în timp ce Renault și Stellantis (grupul care deține brandurile Peugeot și Citroën) susțin că vehiculele lor au fost întotdeauna „conforme”. Renault merge chiar mai departe, catalogând argumentul reclamanților drept absurd și sugerând că un motor imperfect nu implică neapărat o fraudă deliberată.

Argumentul este ingenios, dar ocolește problema principală. Ceea ce avocații reclamanților solicită instanței este să identifice o discrepanță documentată între emisiile din lumea reală și cele măsurate în timpul testelor de omologare de tip. Dacă această discrepanță există și este sistematică, argumentul coincidenței devine dificil de susținut.

Industria auto a prosperat mult timp în zonele gri ale reglementărilor, iar acest proces ar putea arunca o lumină nefavorabilă asupra ei.

Faza pledoariilor finale este așteptată să dureze câteva săptămâni, o decizie fiind anticipată în această vară. Dacă judecătorii îi vor găsi pe producători răspunzători, o a doua procedură va începe în toamna anului 2026, pentru a stabili cuantumul despăgubirilor, despre care se zvonește că se ridică la miliarde de lire sterline. O sumă care ar putea crea un precedent pentru zeci de alte procese în curs de desfășurare.

În fața instanței, activista anti-poluare Jemima Hartshorn le-a reamintit tuturor că milioane dintre aceste vehicule rămân pe drumurile europene, continuând să emită niveluri excesive de poluanți. Acest fapt pune problema în perspectivă: în spatele luptelor avocaților și manevrelor juridice, există și o problemă de sănătate publică care își așteaptă verdictul.