Lancia a fost odată regina raliurilor și un simbol al inovației auto. În timp, imaginea strălucitoare a acestui brand s-a estompa treptat, sub greutatea erorilor strategice și ca efect al achizițiilor succesive.

Povestea Lancia a început în 1906, când Vincenzo Lancia, fost pilot și inginer care lucrase la Fiat, și-a fondat propria marcă, împreună cu Claudio Fogolin și Davide Aupicci. Încă din 1907, Tipo 51 (12 CV) a impresionat cu motorul său în 4 cilindri, punând bazele unei culturi a inovației.

Dar abia în anii 1920 Lancia s-a remarcat cu adevărat. Lambda (1922), primul automobil din lume cu construcție unibody și suspensie față independentă, a revoluționat industria. A fost urmat de Augusta și, mai presus de toate, de Aprilia (1937), cu motor V4 și aerodinamica avansată, care aveau să influențeze generații de producători.

După război, Lancia s-a orientat către motorsport. În 1950, Aurelia, prima mașină de serie echipată cu un motor V6, a dominat evenimentele sportive. Succesul său l-a determinat pe Gianni Lancia, fiul fondatorului, să creeze Scuderia Lancia, specializată în raliuri.

Dar abia în anii 1970 și 1990 marca și-a făurit cu adevărat legenda. Fulvia HF (1965) a câștigat primul titlu mondial în 1972, urmată de Stratos – un monstru de 280 CP cu motor Ferrari V6 și caroserie din fibră de sticlă –, care a dominat raliurile din 1974 până în 1976. Apoi a apărut 037 (1983), o mașină cu tracțiune spate care a contestat celebrul Audi Quattro, câștigând titlul constructorilor, înainte ca Delta Integrale să zdrobească concurența cu șase titluri mondiale consecutive (1987-1992).

Aceste victorii au făcut din Lancia regina raliurilor, dar au mascat deja primele fisuri. Declinul avea să înceapă rapid, favorizat de erori strategice și pierderea identității.

Problemele începuseră încă din anii 1950. Lancia s-a aventurat în Formula 1, o gaură neagră financiară, în timp ce mașinile sale de stradă (precum Flavia și Flaminia) se chinuiau să câștige teren. În 1956, familia Pesenti, foarte influentă în peisajul industrial italian prin afacerile derulate în domeniul cimentului, a cumpărat marca, însă investițiile necesare erau prea mari.

În 1969, Fiat a preluat controlul, iar sub noua conducerea Lancia a strălucit în continuare în motorsport, dar modelele de serie și-au pierdut suflul. Anii 1990 au marcat un declin accentuat. După sfârșitul activității în raliuri, consemnat în 1993, Lancia s-a zbătut cu modele neinspirate (Beta, Thema), iar odată cu apariția grupului FCA (Fiat Chrysler Automobiles), din care a făcut parte, a preluat și rebotezat modele Chrysler (Voyager, Thema, Flavia).

În 2015 vindea un singur model, Ypsilon, și dispăruse de pe majoritatea piețelor. Doar celebrul logo, un volan și o suliță, simbol al vitezei și preciziei, mai amintea de gloria de odinioară.

În 2021, mamutul Stellantis, în portofoliul căruia producătorul italian ajunsese între timp, a anunțat un plan de renaștere pentru Lancia. Scopul: să o transforme într-o marcă premium, cu modele 100% electrice până în 2028.

Primele concepte, precum Pu+Ra HPE, sugerau un design îndrăzneț, inspirat din trecut, dar drumul de parcurs avea să fie lung. Lancia trebuia să își reconstruiască imaginea și să își găsească locul într-un grup în care Alfa Romeo, DS și Peugeot dominau deja segmentul premium.

120 de ani de istorie (care sunt sărbătoriți în 2026), 11 titluri mondiale la raliuri și o serie de inovații majore… Puțini constructori de automobile se pot lăuda cu așa ceva! Și totuși, Lancia rămâne o umbră a ceea ce a fost odinioară.

Viitorul său depinde, fără îndoială, de capacitatea de a redescoperi o identitate puternică, care să îmbine moștenirea sportivă cu modernitatea electrică. La momentul actual, există o singură certitudine: după decenii de erori, Lancia nu își mai permite niciun alt pas greșit.