Unul din ”cuiele” infipte adanc in dialogul antielectrificare este cel al reciclarii acumulatorilor Li-Ion. Revenim la acest subiect, dupa prima serie de articole publicate in toamna anului 2018, pentru a demonstra ca mare parte din afirmatia conform careia „acumulatorii auto nu se pot recicla” este falsa. Exista anumite elemente dificil sau neeconomic de recuperat, comparativ cu mineritul, dar aceasta este cu totul alta discutie.

Aratam in primul articol ca exista fabrici active in prezent, specializate in recilcarea acumulatorilor de tractiune uzati, in California, Belgia, China si Japonia. Cu toate acestea, electro scepticii continua sa raspandeasca in media sociala aceeasi afirmatie falsa, ca nu s-ar putea recicla, in ciuda legilor existente si a faptului ca bateriile Li-Ion pentru aparatura electronica se recicleaza de mai bine de 20 de ani.

Diferenta esentiala este insa ca bateriile pentru aparatura electronica nu au afectat vanzarile industriei petroliere sau productia de motoare cu ardere interna. Cu interese atat de mari amenintate, campania de denigrare a gasit finantatori puternici si atacurile s-au intetit.

Interesele economice la fel de puternice ale firmelor ce produc si distribuie energia electrica au determinat ca investiile in tehnologia reciclarii sa creasca si solutii tot mai eficiente sa fie perfectionate, in asa fel incat, dupa „cea de-a doua viata” in aplicatii statice, acumulatorii auto sa devina furnizori de materie prima prin recilcare.

Grupul finlandez Fortum anunta intr-un comunicat de presa ca reuseste sa recicleze peste 80% din materiile prime din acumulatorii de tractiune, mai mult decat cota de 50% prevazuta de legile europene. Tehnologia de reciclare a elementelor rare se bazeaza pe patentele firmei finlandeze Crisoltec, iar cateva solutii sunt explicate in prezentarea anexata.

Solutii de reciclare exista, mai este necesara doar materia prima, sub forma unei cantitati suficiente de acumulatori uzati, pentru ca reciclarea lor sa devina profitabila.

db