În timp ce Europa anunță că a decis să renunțe la motorul cu combustie, de cealaltă parte a Atlanticului lucrurile nu stau deloc la fel!

Deși problemele climatice ar trebui să preocupe întreaga planetă, există decalaje legislative enorme între diferite continente, regiuni sau țări, în privința emisiilor de noxe ale automobilelor.

În timp ce Europa a decis să impună un viitor standard Euro 7 care promite să limiteze motorul cu combustie internă și să prevadă interzicerea acestuia la vânzare, în viitorul relativ apropiat, Statele Unite, Rusia sau Orientul Mijlociu sunt încă departe de astfel de măsuri.

Deși logica le dictează constructorilor de automobile să abandoneze orice idee de a investi milioane de euro în motoare pe benzină sau diesel care nu vor mai avea viitor în Europa, cei prezenți pe piața nord-americană beneficiază în continuare de măsurile generoase ale fostei administrații Trump în ceea ce privește impozitarea și limitele de poluare. Chiar dacă, și aici, standardele vor fi înăsprite.

Agenția americană pentru protecția mediului (EPA) a pregătit un plan de acțiune mai dur, dezvăluit în luna august. Conform acestuia, începând din 2026, automobilele nu ar trebui să depășească 86 g/km de CO2, iar la categoria truck (pick-up) această cifră ar trebui să fie limitată la 120 g/km. Limita de emisii combinate ar trebui să fie de 103 g/km.

La fel ca în Europa, vor fi stabilite obiective specifice pentru fiecare categorie auto, cu amenzi pentru limite depășite.

Propunerea EPA va fi studiată de guvernul SUA, care va da un verdict în decembrie. Deocamdată, limitele sunt mult mai flexibile: 123 g/km de CO2 combinat (camioane și vehicule ușoare), din 2026.

Acest context favorabil (în special din punct de vedere fiscal, comparativ cu Europa, pentru persoane fizice), asociat cu un preț al combustibilului care este încă semnificativ mai mic decât în ​​alte părți, permite producătorilor care sunt restricționați în Europa să se ”manifeste” în Statele Unite. Iar lansările recente de noi modele sunt dovada acestei situații.

Lansarea unor astfel de motoare, pe modele noi, în Europa anului 2021, nu mai există, ceea ce ilustrează imensa provocare pe care o implică tranziția spre mobilitatea electrică. Într-adevăr, producătorii au nevoie de bugete imense pentru cercetare și dezvoltare, conversia fabricilor pentru producția de modele electrice, dar și pentru lansări. Bani care nu cad din cer! Iar pentru a genera venituri, sunt necesare marje cât mai bune pe tehnologiile existente!

De asemenea, nu trebuie exclusă din această ”ecuație” China, care este cea mai mare piață auto mondială. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie valoarea pe bursă, cea care indică ”zona” în care investitorii intuiesc că se vor realiza cele mai mari profituri. Aici vorbim despre o preferință aproape patologică pentru modelele electrice.

După ce, timp de mai bine de patru decenii, a încercat să dezvolte industria auto la un nivel competitiv, acum China investește masiv în electrificare. Un domeniu în care a ajuns să conducă ostilitățile la nivel global, atât ca tehnologie, cât și ca producție de acumulatori și componente.

Revenind la soarta motoarelor termice, actualele modele dotate cu astfel de propulsoare sunt folosite pentru finanțarea viitoarelor automobile electrice. Această situație este evocată de unii lideri ai industriei auto din Europa, care susțin că motorul cu combustie internă nu ar trebui (încă) ”omorât”, iar produția lui ar trebui să continue câțiva ani, cel puțin până când va „decola” cel electric.