Conform cifrelor publicate de Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), vârsta medie a parcului european de automobile este de 11,8 ani. Partea proastă a acestei statistici constă în faptul că „flota” din țările sărace din UE este de trei ori mai îmbătrânită decât cea a țărilor bogate.

În contextul incertitudinilor actuale, aceste diferențe se vor accentua și mai mult în viitorul pe termen mediu.

Din capul locului trebuie precizat că cifrele publicate de ACEA datează de acum aproape doi ani, perioada scursă de atunci fiind necesară colectării și prelucrării datelor.

Însă, având în vedere situația actuală, cifrele ar trebui să fie și mai alarmante. În 2020, potrivit organizației care reunește producătorii prezenți pe piața europeană, vârsta medie a parcului auto de pe Bătrânul Continent ajunsese la 11,8 ani. O vârstă care se află în continuă creștere, de la începutul secolului.

Unii ar putea interpreta această evoluție ca pe o veste bună, deoarece automobilele cu durata de viață mai mare sunt, cu siguranță, și mai fiabile. Alții ar putea să o vadă ca pe un semn de sustenabilitate, care se potrivește perfect cu vremurile actuale, ce par să prevestească finalul pentru era consumului excesiv. Totuși, îmbătrânirea parcului auto este o veste proastă din punct de vedere economic, social sau pentru mediu.

Vechimea mașinilor diferă mult de la o țară europeană la alta. Pe de o parte sunt țările bogate, cu automobile nou-nouțe, iar la polul opus sunt cele sărace, cu cele mai vechi. Luxemburg deține „recordul de tinerețe”, flota sa având o medie de doar 6,7 ani. La coada clasamentului se află Lituania, cu 17 ani. Mai mult de zece ani separă vârsta medie a mașinilor din două țări care se află, totuși, în aceeași Uniune Europeană!

Acest decalaj atestă, evident, diferențele mari legate de PIB la nivel global și decalajul între puterea de cumpărare a unui lituanian și cea a unui luxemburghez. De asemenea, evidențiază un decalaj de mediu care separă cele două țări.

A pleda pentru păstrarea în exploatare a unui automobil timp de 17 ani, ca o modalitate de a practica o formă avansată de dezvoltare durabilă, este o soluție viabilă doar în anumite condiții de întreținere și de calitate a mașinii în cauză. Evident, nu este cazul, de pildă, pentru modelele diesel vechi din anumite țări est-europene, unde întreținerea și reparațiile se fac doar când mașina riscă să nu mai funcționeze deloc, iar criteriul de alegere a atelierului de reparații constă în prețurile cele mai mici.

Media piețelor auto majore din Europa este următoarea: Germania 9,8 ani, Franța 10,3 ani, Olanda 11,2 ani, Italia 11,8 ani, Spania 13,1 ani.

Comparația vârstei medii a parcului auto din UE cu cea din China, unde aceasta este de doar 5 ani, nu este relevantă, având în vedere că foarte mulți chinezi își cumpără pentru prima oară o mașină. Prin urmare, acești cumpărători scad media drastic.

Pe de altă parte, situația din SUA este comparabilă cu cea din Europa. În 2020, anul de referință pentru analiza ACEA, mașinile americanilor erau, în mod surprinzător, mai vechi decât cele ale europenilor, având în medie 12,2 ani. Dacă analizăm cifrele pe categorii, observăm că limuzinele sunt mai vechi decât pick-up-urile: 13,1 ani, față de 11,6 ani.

Știind cum s-au prăbușit vânzările auto în ultima perioadă, din cauza deficitului de materii prime și componente, nu ne este deloc greu să presupunem că flota auto va fi îmbătrânit și mai mult. Penuria combinată cu inflația în creștere i-au determinat pe mulți să amâne momentul schimbării mașinii.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele care mențin automobilele vechi pe șosele, în așteptarea unor zile mai bune pentru piața auto. Pe de altă parte, îmbătrânirea flotei auto poate fi legată de așteptarea momentului de trecere la vânzarea exclusivă a automobilelor electrice în UE, începând din 2035. Realist vorbind însă, nu se poate vorbi de o electrificare totală a parcului auto mai devreme de 2050!