Adoptarea vehiculelor electrice „întâmpină încă o rezistență psihologică enormă”, uneori împotriva oricărei logici financiare. Opinia aparține unui director pentru serviciile de mobilitate la Crédit Agricole Personal Finance & Mobility.

Subsidiara Grupului Crédit Agricole este specializată în finanțarea accesului la toate soluțiile de mobilitate din Europa. De aceea, este foarte interesant de aflat opinia unui specialist din acest domeniu, pentru că ne oferă o perspectivă în cunoștință de cauză asupra traiectoriei pe care o are tranziția către electromobilitate.

Jucător dinamic pe piața de electrificare a mobilității, banca constată în continuare rezistență, mai ales psihologică, la electrificarea flotelor. Iar producătorii auto au și ei, se pare, partea lor de vină în abordarea electrificării.

În ceea ce privește flotele, trecerea la vehicule electrice este uneori interpretată greșit, pentru că este adesea prost explicată, astfel că mulți jucători nu au înțeles complet care este miza în această tranziție și de ce trebuie să aibă loc. În multe cazuri, din motive eronate, anumiți manageri pur și simplu nu au vrut să se implice, cu toate că, din punct de vedere economic, companiile au tot interesul să își echipeze flotele cu mașini electrice.

Se pare că există un management irațional al situației, în care psihicul poate fi mai puternic decât argumentul financiar, iar companiile sunt uneori prea focusate pe jumătatea goală a paharului.

În cazul flotelor există două tipuri de mașini electrice. Cele de uz local (modele urbane și compacte) fac rar mai mult peste 100 de km/zi și reprezintă jumătate din flota europeană și ar putea fi lejer modele electrice. Însă există o teamă de lipsă de autonomie, care, paradoxal, nu este foarte rațională.

Există, pe de altă parte, un prag de „autonomie psihologică”, situat în jur de 600 km. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care Tesla Model Y a ajuns cel mai bine vândut automobil din lume. Asta în condițiile în care mulți producători au realizat modele versatile cu 450 km de autonomie, crezând că clienții au o abordare rațională, însă… nu au vândut. Aceste modele s-au vândut prost ca vehicule noi, iar valoarea lor reziduală este slabă, ceea ce alimentează incertitudinile privind valoarea de revânzare a mașinilor electrice.

Având în vedere fiabilitatea bateriilor și costurile mai mici de întreținere a vehiculelor electrice, ar fi normal ca utilizatorii să își dorească prelungirea duratei de exploatare. Acest fenomen încă nu se întâmplă, deși ar fi în interesul tuturor, semn că și în această privință schimbarea obiceiurilor necesită ceva timp.

Cât despre piața second-hand de mașini electrice, specialiștii sunt convinși că implementarea unui sistem de certificare a bateriei pentru vehiculele uzate, care să garanteze starea bateriei la momentul revânzării vehiculului, este importantă pentru încrederea clienților. De asemenea, extinderea garanției la baterii ar contribui enorm în acest sens.