Numele Venturi poate să nu însemne mare lucru pentru publicul larg, însă pentru pasionații domeniului auto evocă multe momente interesante din istoria automobilului francez. Înființată în 1984, marca a vizat mereu categoria modelelor de înaltă performanță, cu un stil atemporal, comparabil cu cel al unor giganți precum Porsche, Lotus sau Ferrari.

Din păcate, nu a fost niciodată profitabilă, iar Fetish, care trebuia să fie prima mașină sport 100% electrică din istorie, nu a funcționat niciodată. Mai bine de două decenii, brandul a trecut de la un proprietar la altul, fără a avea vreodată cu adevărat mijloacele de a-și materializa ambițiile.

Totul a început prin anii 1980, când inginerul Claude Poiraud și designerul Gérard Godfroy, de la grupul Heuliez, și-au propus lansarea unui mic automobil sportiv. Au optat pentru numele Ventury, o combinație între cunoscutul efect Venturi din aerodinamică, și cuvântul englez century (secol). Mașina secolului? Posibil.

În 1984, la Salonul Auto de la Paris, a fost prezentat un prim prototip, dotat cu un motor Volkswagen Golf GTi. Dar pentru ca ambițiosul proiect să devină realitate era nevoie de sprijinul unei persoane influente. Hervé Boulan, un om cu resurse financiare considerabile, a fost dispus să investească în proiect, cu condiția ca Ventury să devină Venturi și să fie un rival pentru Ferrari. Astfel a luat naștere compania MVS (Manufacture de Voitures de Sport), iar în următorii ani, noi colaboratori s-au alăturat micii afaceri.

În 1986 a fost prezentat Venturi 200. Deși motorul nu avea decât 160 CP, greutatea de doar 1.150 kg permitea o dinamică impresionantă. Au fost plasate 70 de comenzi, la echivalentul a 50.000 de euro de astăzi, dar compania nu a scăpat de problemele cu fluxul scăzut de numerar.

Au fost produse și alte modele, printre care și frumoasa 300 Atlantique, iar compania avea ambiții mari și cocheta cu Formula 1, făcând echipă cu Larousse. În acea perioadă, Stéphane Ratel un organizator de curse de gentlemen drivers, a avut o idee salvatoare pentru Venturi, al cărui deficit creștea: crearea unui model pentru pistă.

Clienții primeau un pachet all-inclusive care includea întreținerea mașinii, deplasări la circuite pentru un sezon întreg și, bineînțeles, asistență la curse. Au fost construite 73 de unități Venturi 400 Trophy, cu specificații tehnice excepționale, grație propulsorului biturbo de 408 CP. Însă operațiunea nu a fost profitabilă, chiar dacă toate mașinile produse au fost vândute la un preț de-a dreptul prohibitiv.

Următoarea idee salvatoare? Transformarea modelului de pistă într-o mașină de serie mică, un autentic supercar francez. Apărut în 1992, 400 GT a fost un succes. Cântărea doar 1.250 kg, putea rula cu 280 km/h și avea un sprint 0-100 km/h în 4,5 secunde. Comercializat la echivalentul de astăzi a 124.000 de euro, era prea scump pentru acea epocă, astfel că nu a avut decât 15 cumpărători.

Venturi a continuat să alunece tot mai adânc în criză și după mai multe schimbări de proprietar, în 2000 a devenit o companie monegască, achiziționată de magnatul imobiliar Gildo Pastor. Acesta a venit cu o strategie diferită: orientarea către automobilul electric, aflat atunci la început de drum. Sub conducerea sa, a fost dezvoltat modelul Fetish, prima mașină sport 100% electrică din lume, un rival pentru Tesla.

Pentru Gildo Pastor, viitorul lui Venturi depindea de un model complet nou, pe care promițătorul designer Sacha Lakic a fost însărcinat să îl proiecteze de la zero. Îndrăzneț, cu look futurist, două locuri și motor Renault amplasat în spate, Fetish părea să fie un succes. Pentru a trece de la design la prototip, Venturi a apelat la compania Duarte, specializată în prototipare și industrializare. În doar 13 săptămâni, mașina a fost gata de prezentare la Salonul de la Geneva, la începutul lunii martie. Cu șasiu din aluminiu, cântărea mai puțin de 900 kg.

Producătorul a anunțat-o la vânzare pentru 2003, la un preț de 35.000 de euro, ceea ce a făcut vâlvă în Franța, țară care nu mai producea nicio mașină sport, după dispariția Alpine. Comenzile au început să apară, deși la acel moment compania nu avea nicio facilitate de producție și nici măcar nu se știa ce propulsor va fi folosit, iar prețul a ajuns la un moment dat la 60.000 de euro.

În cele din urmă Gildo Pastor a decis să schimbe totul și să treacă pe propulsie 100% electrică, o soluție fără precedent la vremea respectivă, în acest segment. Forțat de împrejurări, dar și pentru că a înțeles că viitorul va fi electric, Pastor a făcut anunțul-șoc în 2004, prezentând „prima mașină sport electrică din istorie”.

Cu un avans de câțiva ani față de roadsterul Tesla, Venturi ar fi putut avea un avantaj decisiv pe piață, cu „mașina sport a următorilor douăzeci de ani”. Însă, în ciuda statutului de pionier și a publicității enorme, clienții nu s-au grăbit să cumpere Fetish, în primul rând din cauza prețului anunțat de 538.000 de euro.

Pe hârtie, Fetish era un supercat extrem de atractiv. În ciuda celor 350 de kg ale bateriilor litiu-ion, avea o autonomie de 350 km, sistem de recuperare a energiei, iar motorul de 241 CP îi permitea să accelereze 0-100 km/h în doar 5 secunde. În realitate, compania nu avea capacitatea să dezvolte și nici pe departe să producă automobilul. În aceste condiții, s-au vândut doar 25 de exemplare, conform declarațiilor oficiale a mărcii sau „cam 15”, după cum a afirmat Gildo Pastor într-un interviu acordat la câțiva ani după.

În realitate, nu a existat niciun Fetish înmatriculat în Franța și nimeni nu a văzut niciun exemplar pe stradă, la o licitație sau măcar pe o rețea de socializare. Iată de ce se crede că, de fapt, cifra de producției a fost… zero! Mai mult decât deprimant, dacă e să ne gândim la ce a devenit între timp Tesla!