Toți producătorii pariază mai nou pe ecranul pasagerului, la modelele cu pretenții. Însă un studiu realizat recent dezvăluie că această dotare este mult mai puțin atrăgătoare decât se sconta.

Adăugarea unui al treilea ecran la bord, amplasat pe partea pasagerului, a devenit o modă la mărcile premium, dar și la cele mainstream. Studiul realizat de J.D. Power aruncă o umbră de îndoială asupra acestei dotări: majoritatea proprietarilor pur și simplu nu folosesc ecranul, iar cei care totuși o fac, se confruntă adesea cu erori.

În teorie, ideea este atrăgătoare: în timp ce șoferul își ține privirea la drum, pasagerul se poate bucura de un ecran dedicat pentru navigație, video sau streaming, fără a interfera cu ecranul principal. Doar că studiul „Tech Experience Index 2026” realizat de J.D. Power, cu peste 68.000 de proprietari americani de vehicule din anul 2026, diminuează serios entuziasmul inginerilor.

35% dintre proprietarii de vehicule echipate cu un astfel de ecran spun că nu l-au utilizat niciodată. Doar 6% îl folosesc în fiecare călătorie. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă nu cumva acest lucru se datorează pur și simplu faptului că toată lumea are deja un smartphone în buzunar, care își face treaba perfect.

Studiul nu se oprește la rata de utilizare. De asemenea, identifică o medie de 21,3 probleme legate de acest ecran, la 100 de vehicule. J.D. Power notează, de asemenea, în celălalt studiu al său privind calitatea inițială, că modelele echipate cu ecran pentru pasager prezintă rate de defecțiune ale sistemului de infotainment mai mari decât media.

Nu există nicio dovadă formală că ecranul este vinovatul direct, dar observația reflectă un fenomen destul de logic: cu cât acumulezi mai multe componente electronice, cu atât este mai probabil ca lucrurile să funcționeze defectuos, chiar dacă este vorba doar de o eroare software minoră care strică experiența.

Abordările diferă, de asemenea, între mărci. La BMW, noul Seria 7 facelift face obligatoriu ecranul pentru pasager de 14,6 inchi, fără opțiunea de a se lipsi de el, în timp ce X5 îl oferă doar ca opțiune. Mercedes-Benz, la rândul său, a ales o cale mai surprinzătoare: la unele modele recente, ecranul standard de 10,3 inchi nici măcar nu este tactil.

Prezentat ca un „element decorativ animat digital”, acesta arată mai mult ca o ramă foto digitală decât ca un ecran cu adevărat funcțional. Poate că aceasta este o modalitate de a bifa căsuța fără a-ți asuma toate riscurile unui sistem cu adevărat interactiv.

Totuși, ecranul pasagerului nu este un eșec generalizat. Unii șoferi (în special la călătoriile lungi, cu familia) îl consideră cu adevărat util, iar tehnologia își are cu siguranță locul pentru aceste utilizări specifice. Dar cifrele ne amintesc de un adevăr evident pe care industria tinde uneori să-l uite: adăugarea unui ecran nu garantează nici adoptarea, nici fiabilitatea acestuia.

Iar cea mai bună tehnologie este adesea cea pe care clienții o folosesc efectiv. Este și cazul comenzilor fizice, care au fost înlocuite treptat cu ecrane tactile, pentru ca acum unii producători să revină la ele.