Intr-o serie de articole intitulate „Cine se  teme de electromobilitate?” am incercat sa aducem mai multa claritate si evidente in discursul public imbacsit de prejudecati, stiri false si opinii aleatorii despre cat ar polua procesul de productie, exploatarea si reciclarea autovehiculelor electrice. Am dedicat un episod reciclarii acumulatorilor si multe altele retelelor de incarcare, pentru a dovedi ca mobilitatea individuala cu surse de energie electrica, provenite din acumulatori sau pile de hidrogen, este in pargul recunoasterii si viabilitatii pe scara mai larga decat in ultimul deceniu.

In continuare ne-am propus sa analizam, in primul episod, cum se manifesta teama de elecromobilitate la nivelul esalonului de conducere din industira auto. In al doilea episod vom discuta despre teama la nivelul dealerilor si service-urilor. Suntem constienti ca electrificarea nu va avea doar castigatori si ca numerosi furnizori vor fi obligati sa se reprofileze, sau vor avea soarta companiilor care nu au recunoscut noile inovatii tehnologice, exemplele cele mai citate fiind Nokia si Kodak.

Chiar daca Asia, in frunte cu China, pare ferm pornita pe calea NEV (new energy vehicles) cu numeroase autovehicule electrice sau electrificate in productie de serie, exista puncte de rezistenta si opinii puternice impotriva acestui curent, cel mai ilustru exemplu fiind Mazda.

In SUA situatia este destul de clara fiindca firma Tesla a demonstrat de una singura ca un automobil electric performant si atractiv va gasi destui cumparatori, cu tot pretul ridicat, service-ul criticat si nenumaratele obstructii puse in calea vanzarii automobilelor direct de firma (despre acest subiect vor urma mai multe amanunte).

GM a inteles mesajul despre viitor, a anuntat inchiderea a cinci fabrici care produc sedanuri si noi investitii masive in directia electrificarii. Costul social al acestui program de restructurare este enorm, 18.000 de locuri de munca fiind amenintate, si a starnit o furtuna politica. In realitate, GM are nevoie si trece printr-un schimb generational si mai ales de specializare, fiindca numerosi ingineri mecanici vor fi inlocuiti cu meserii noi din domeniul IT.

Ar depasi scopul publicatiei noastre, de informare si educare electromobilistica, sa incercam sa deslusim mesajele contradicatorii transmise de liderii industriei auto europene, a dansului politic intre Bruxelles si guvernele nationale, a contradictiilor intre interesul sanatatii publice si cel al locurilor de munca din industria auto, mai ales in Germania, manifestat puternic in timpul negocierilor pentru standardele eruopene din anul 2030, cand Austria a fost acuzata ca favorizeaza pozitia Germaniei pentru o reducere mai mica a nivelului de noxe (30%), decat cea propusa de statele europene neproducatoare de automobile (40%).

Ne vom rezuma la a traduce cateva declaratii aparute in ultimul timp, in intereviuri, comunicate de presa si luari de cuvant. Pentru inceput reproducem cateva declaratii ale domnului Oliver Blume, incepand din 2015 presedintele Consiliului de Administratie Porsche, dintr-un interviu pentru Welt am Sonntag:

„Dezbaterile despre automobile sunt populiste si nu se bazeaza pe date reale”.

„Industria trebuie sa faca totul pentru a progresa mai mult si mai repede in domeniul sustenabilitatii”.

„Nu avem voie sa demonizam industria auto germana. In final este vorba de o septime din toate locurile de munca din Germania. Dorim in continuare sa fim o natiune instarita, dar asta nu e posibil daca ne taiem craca de sub picioare”.

Chiar daca putem fi de acord cu primele doua puncte de vedere, ni se pare cel putin straniu indemnul de a accepta orice din partea industriei auto, prin perspectiva santajului cu reducerea locurilor de munca, practicat si de Herbet Diess, CEO Volkswagen, la Bruxelles, in timpul negoicerilor cu privire la inasprirea normelor de poluare pentru anul 2030.

Nu putem incheia seria intrebarilor noastre, fara a atrage atentia asupra contradictiilor etalate in spatiul public de lideri ai Grupului Volkswagen. Daca nu de mult am preluat o stire sub titlul „In anul 2026, Volkswagen va lansa ultima generatie de motoare cu combustie interna„, afirmatia atribuita directorul departamentului de strategie Michael Jost, a fost contrazisa de Bernd Osterloh, seful sindicatului Volkswagen, care afirma ca nu exista o data stabilita pentru abandonarea motoarelor cu ardere interna in concern.

Pentru a incheia intr-o nota optimista, sa ascultam si vocea viitorului CEO Daimler, Ola Kallenius, care declara la Paris: „Acestea sunt cele mai bune timpuri. Desigur ca este o provocare uriasa tranzitia unei intregi industrii de la motoare cu ardere interna la electrificare, prin urmare trebuie sa administram cu grija impactul financiar al transformarii”.

Ce sa mai credem?… Sau pe cine sa mai credem?… Teama de electromobilitate poate lua formele cele mai ciudate.

db