După scăderea bruscă consemnată în 2024, Mercedes-Benz și-a propus să oprească avalanșa cifrelor slabe prin realizarea unor economii cifrate la cinci miliarde de euro, susținute de reducerea forței de muncă prin renunțarea la câteva mii de angajați. Dar ce e de făcut, având în vedere că există deja semnat un acord care exclude concedierile până în 2035?

Soluția este simplă: plecări voluntare, impulsionate de compensații substanțiale, ce pot ajunge până la 500.000 de euro.

În Germania, nimeni nu este cruțat de problemele care afectează industria auto. Profiturile BMW și Audi sunt în scădere, la fel ca la Mercedes, unde profitul net s-a redus cu 28,4% în 2024. În cazul diviziei de automobile, rezultatele au fost de-a dreptul dezamăgitoare, cu o scădere de 40,5%.

Iată de ce constructorul din Stuttgart a decis să strângă cureaua. Ca de obicei în astfel de situații, forța de muncă este variabila ideală pentru ajustare.

Așadar, urmează mii de concedieri, însă nu foarte repede. Imediat după ce s-a luat decizia, departamentul de resurse umane a semnalat o problemă: un acord mai vechi, semnat de conducerea Mercedes-Benz cu sindicatele, stipulează că nu pot avea loc concedieri înainte de 2035.

Ce este de făcut? Se aplică soluția clasică în astfel de situații: lansarea unei ferestre pentru plecări voluntare. Doar că, în contextul actualei furtuni care se abate asupra industriei auto germane, mulți angajați ar putea fi reticenți la ideea unei plecări benevole și mai degrabă ar prefera să rămână ”la adăpost”, așteptând vremuri mai bune.

Pentru a forța plecările, Mercedes a decis să pună toate atuurile pe masă și oferă bani fiecărui angajat care alege să plece voluntar. Evident, suma este stabilită în funcție de vechimea în companie și de nivelul salariului. Departamentele vizate sunt numeroase, incluzând nu doar producția, ci și vânzările și partea administrativă.

Publicația germană Handelsblatt, care a obținut documentul în cauză, distribuit pe intranet tuturor angajaților, precizează că un director de producție în vârstă de 55 de ani, al cărui salariu se ridică la 9.000 de euro (brut) pe lună și care are 20 de ani de vechime, va putea obține maximum 500.000 de euro. La rândul său, un controlor de management, în vârstă de 45 de ani, cu 20 de ani vechime dar cu un salariu de 7.500 de euro (brut) va avea dreptul doar la 300.000 de euro.

Procedura pentru plecări voluntare s-a deschis în aprilie, însă procesul nu este tocmai facil – nu este suficient să te înscrii ca să încasezi compensația și să îți iei rămas bun. Conducerea are dreptul de a accepta sau refuza cererile, pentru a evita plecarea unor echipe întregi sau pierderea unor competențe esențiale.

O astfel de măsură pare să se adreseze în special angajaților cu vechime. Însă tocmai aici poate apărea o vulnerabilitate: respingerea unei cereri poate crea tensiuni. Un angajat căruia i se refuză plecarea riscă să devină demotivat, dezamăgit că nu poate beneficia de ofertă și tentat să caute alte oportunități. Mai mult, relațiile sale profesionale – cu colegii, subordonații sau partenerii – pot avea de suferit. Imaginea „celui care voia să sară din barcă” s-ar putea dovedi greu de șters.

În plus, persoana a cărei cerere este aprobată poate întâmpina unele probleme atunci când își caută un nou loc de muncă. Pentru că, până la urmă, dacă conducerea Mercedes a aprobat plecarea lui, a fost pentru că nu l-au considerat suficient de competent pentru a rămâne. Cel puțin așa ar putea crede potențialii viitori angajatori.

În cele din urmă, la evaluarea acestor riscuri, singurii care ar trebui să aplice sunt angajații aproape de pensionare, încântați să pună în buzunar o sumă care să le permită să reziste până la primirea pensiei.

La urma urmei, nu e exclus ca întreaga operațiune să fie gândită tocmai în acest fel de conducerea Mercedes, cu un scop bine definit: să se debaraseze, în primul rând, de angajații seniori, considerați prea costisitori, și să păstreze în echipă tinerii salariați care, având o vechime mai mică, beneficiază de salarii mai reduse.