Industria europeană își continuă declinul. Ceea ce se întâmplă cu producătorii și furnizorii începe să semene cu un măcel brutal și fără precedent.

Mul timp, discursurile diriguitorilor din domeniu promiteau o tranziție lină către mobilitatea cu emisii zero, susținute de ideea liniștitoare că locurile de muncă legate de motoarele cu ardere internă vor fi absorbite în mod natural de nevoile tot mai mari de software, conectivitate și baterii. Doar că realitatea a spulberat rapid această frumoasă promisiune politică.

Cererea de vehicule electrice este cu mult sub previziunile mult prea optimiste ale producătorilor, iar costurile de producție cresc vertiginos, sub greutatea birocrației sufocante și a prețurilor exorbitante la energie. Între timp, concurența străină, în special cea din China, se instalează în teritoriul constructorilor europeni.

O consecință directă a acestui amestec toxic este că fabricile europene funcționează la capacitate redusă, iar comenzile se împuținează, forțând întregul lanț valoric, de la subcontractanți până la cele mai prestigioase mărci, să reducă personalul.

Iar atunci când liniile de asamblare se defectează, subcontractanții sunt cei care suferă. Este o regulă imuabilă a acestei industrii. Datele compilate de CLEPA (Asociația Furnizorilor Europeni de Automobile) ilustrează perfect această realitate, după ce a contabilizat dispariția a 104.000 de locuri de muncă de la furnizorii de pe întreg continentul, în 2024 și 2025.

Companiile din industria orizontală, adesea invizibile pentru publicul larg, suportă greul prăbușirii volumelor de comenzi de la mărcile consacrate. Pur și simplu le lipsește fluxul de numerar necesar pentru a absorbi șocul unei tranziții către vehiculele electrice care se chinuie să demareze.

Rapoartele Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă) au evidențiat recent că anunțurile de concedieri au fost mult mai numeroase în rândul acestor furnizori de automobile decât în ​​rândul marilor grupuri auto. Rețeaua industrială este distrusă, proces care este însoțit de externalizare, pentru a reduce costurile.

Lear, de exemplu, a decis să elimine aproape o mie de locuri de muncă în Polonia pentru a-și transfera producția în Tunisia. SE Bordnetze urmează aceeași logică, sacrificând sute de locuri de muncă în Bulgaria în favoarea Moldovei și a României. Regiuni întregi, construite de-a lungul deceniilor în jurul ingineriei motoarelor cu ardere internă și a cutiilor de viteze, se trezesc brusc în afara jocului.

Problema fundamentală este că noile competențe necesare automobilelor moderne, precum ingineria software și chimia celulelor, se luptă să apară la nivel local sau ajung să fie achiziționate de producătorii asiatici, care își construiesc propriile fabrici în Europa.

În vârful piramidei, nici măcar marii producători nu mai sunt de neatins și recurg la reduceri drastice. Volkswagen, un simbol al puterii auto germane, dă semne de slăbiciune. După ce a aprobat deja eliminarea a zeci de mii de locuri de muncă acasă, conducerea din Wolfsburg tocmai a dat undă verde unui nou plan, care prevede eliminarea a până la 50.000 de posturi suplimentare la nivel mondial.

Pentru a limita pagubele, grupul german ia serios în considerare înjumătățirea gamei de modele până în 2035, reducând în același timp investițiile în cercetare și dezvoltare. Viitorul mărcii Seat în sine este incert.

Nici dincolo de Canalul Mânecii, situația nu este mai bună. Jaguar Land Rover (JLR) tocmai a anunțat eliminarea a aproximativ 4.000 de locuri de muncă în decurs de doi ani, reprezentând aproape 10% din forța de muncă. Marca britanică, sufocată de concurența chineză pe piața internă și încă afectată de consecințele unui atac cibernetic care a costat-o ​​sute de milioane, încearcă cu disperare să economisească 1,7 miliarde de lire sterline. Obiectivul este de a reduce pragul de rentabilitate la doar 300.000 de vehicule asamblate pe an.

Această cifră trădează abandonarea de către celebra companie a producției de volum mare. JLR se agață de speranța supraviețuirii într-o perioadă în care fiecare model de automobil nou dezvoltat este incredibil de scump.

Factorii europeni de decizie politică persistă în a impune standarde de mediu extrem de stricte, sperând să forțeze inovația prin constrângeri legale stricte. Cu toate acestea, impunerea unui astfel de calendar de reglementare producătorilor care nu mai au resursele financiare pentru a-l susține garantează că industria auto europeană va fi mai întâi golită de inginerie și forță de muncă calificată, cu mult înainte de a putea măcar să pună în funcțiune potențialele sale viitoare fabrici de vehicule ecologice.