Moldova Classic Rally 2019 – Gustul amar al abandonului

4 iulie 2019



Incurajati de rezultatul obtinut cu doua saptamani in urma, ne-am inscris la urmatoarea etapa, Moldova Classic Rally, programata a se desfasura anul acesta in Judetul Neamt. Motive in plus ar fi fost ca puteam trece Carpatii Orientali prin pasul Ghimes-Palanca (altitudine 720 m), drum pe care nu-l mai parcursesem pana acum. Apoi aveam ocazia sa ne reintalnim cu colegii de facultate din Bacau, ceea ce am si facut. Am admirat din nou frumusetile patriei dar, din nou, am urat ceva “printre dinti” celor din Judetul Harghita, care nu se ingrijesc de starea drumurilor nationale! Pacat!

Una peste alta, am spus prezent la Roman, in dimineata zilei de 7 iunie 2019, la locul de strat, cu suficient timp inainte de ora oficiala. Am avut timp sa-i salutam pe cunoscutii prezenti la Targu Mures cu putin timp in urma, pe altii pe care nu-i mai vazuseram de anul trecut sau pe cei pe care-i cunosteam doar de pe retelele de socializare. Alaturi de numerosi romascani, tineri sau varstnici, ne-am plimbat printre masinile prezente pentru a le cunoaste, pe ele si pe… concurentii nostri. Am admirat cea mai veche masina, un Fiat 1300 din 1965, una din masinile care mi-au transmis microbul in copilarie, o Volga Gaz M 21, cea care-i purta pe “tovarasii de la judet” pe teren, un mic tanc Toyota Land Cruiser din 1980, adversara IMS-ului nostru, un Trabant 601 din 1981, un cabrio MG B din 1972, o serie de 7 Dacia 1300, dar si nu mai putin de patru Porsche, diferite modele.

Startul s-a dat in ordinea inversa varstei masinilor participante

Si a sosit ora startului! Dupa cate o scurta si frumoasa prezentare a fiecarei masini, organizata de Directia Judeteana pentru Sport si Tineret din cadrul Consiliului Judetean Neamt, din minut in minut, concurentii au pornit spre Targu Neamt, in prima etapa, lunga de 70 km, dar nu pe drumul cel mai scurt, cel cunoscut, fara graba si cu atentie marita sa nu scape vreun punct inserat de organizator si marcat prin box (sau tulip), in road book. Nu puteau lipsi testele de regularitate, cu lungimi intre 4,7 si 6,6 km, cu viteza medie impusa (doua) si cu timp impus (alte doua). Trecand prin Humulesti, am avut putin timp sa vizitam Muzeul memorial “Ion Creanga”, dar in acelasi timp trebuia stampilata foaia de parcurs (un fel de control de trecere). Etapa s-a incheiat la poalele Cetatii Neamt, unde am servit masa, apoi ne-am dezmortit, urcand pana in cetate.

La ora 16,00, din nou la drum. Etapa in lungime de 84 km, ne indrepta spre Piatra Neamt, dar cu doua treceri deviate de la soseaua principala, la manastirile Agapia si Varatec, unde dovedeam trecerea cu alte doua stampile. Testele de regularitate au fost mai dificile (organizatorul s-a gindit ca facusem incalzirea in prima etapa). Proba 5 se termina unde incepea proba 6, in cadrul careia incepea proba 7, ultimile avand acelasi punct final. Pacat ca soseaua (comunala, probabil) a fost de mult uitata de alesii locului… Media de 26 km/h n-a fost greu de realizat, dar suspensiile s-au cam suparat! Inca un test de regularitate de vreo 7 km cu media de 45 km/h si iata-ne ajunsi la Curtea Domneasca din Piatra Neamt.

Dupa ce ne-am aliniat masinile in parcare, spre a fi vizionate, studiate si admirate de localnicii de la mic la mare, au urmat primele impresii schimbate cu colegii de echipa si nu numai (cum ai calculat acolo, cum ai reusit dincolo, cum ti-a mers masina?). Ziua s-a incheiat cu deplasarea la Hotel Central Plaza, pentru un binemeritat dus si cina.

Diferite marci, diferite solutii tehnice, diferiti competitori, un punct comun – pasiunea pentru automobile de epoca

A doua zi de concurs a inceput in acceasi Curte Domneasca, dupa ce am primit foile de parcurs. Stiam ca prima etapa va fi lunga de 123 km, cu patru teste de regularitate si ca se va incheia la Durau, dar pe unde ne va purta road bookul, ramanea vesnica surpriza. Etapa nu a fost grea, probele la fel, peisajul tot mai frumos, pe masura ce urcam spre Ceahlau. Pauza care a urmat a inclus masa de pranz si putina relaxare in aerul de munte.

A urmat startul in ultima etapa, lunga de 114 km, cu nu mai putin de sapte probe speciale. Primele doua presupuneau – start TR 13, dupa aproape 2 km start in TR 14 apoi finish TR 13, iar dupa circa alti 4 km, finish pentru ultima proba. Ne-a dat ceva de lucru, dar ne-am descurcat onorabil. Drumul a continuat pe langa Lacul Izvorul Muresului, inca un test de regularitate fara mari probleme si inca o stampila langa Manastirea Neamt. Am pornit cu avant sa parcurgem ultimile patru probe, dificile, pentru care am tot calculat in fel si chip – acelasi loc de start pentru toate, dar cu finisuri diferite, cu viteze medii diferite, pentru un parcurs de vreo 18 km.

Dar, spre necazul nostru, o bujie a sarit din chiuloasa si am simtit gustul amar al abandonului! Au oprit cateva echipaje, au incercat sa infileteze bujia in chiuloasa fierbinte, dar incercand sa pornesc, piesa cu pricina a sarit din nou, ca un proiectil! Un alt concurent a chemat o platforma si linia finish-ului devenea un vis… nerealizat. Asteptand-o, pe marginea drumului, la umbra teiului, am avut timp de mesaje, de analize… candva, undeva, un mecanic grabit a infiletat bujia putin neatent, iar noi am platit. Regretul a fost mai mare gandindu-ma ca am fost printre cei care participa la acest gen de curse in primul rand de dragul raliului, si tocmai mie… Cunoscandu-i pe alti concurenti, am observat ca unii vin cu prioritate pentru a vedea locuri noi si frumoase din tara, pentru ca vizitam diferite obiective istorice pe care, altfel, poate nu le-am vedea, altii sa-si prezinte masinile restaurate din pasiune, prin munca lor, altii pentru a socializa sau, altii, pentru a se intrece cu ei insisi. Indiferent de motivul fiecaruia pentru care vine la start, pasiunea pentru masinile de epoca este principalul liant si ne bucuram ca facem cunoscute autoturismele care unora le aduc aminte de alte vremuri sau diverse intamplari, de marci care nu mai sunt, de modele pe care pasionatii le-au vazut doar in fotografii.

Clasamentul final pentru mine nu a fost o mare surpriza: tinerii Vulpe – Catana (Dacia Break 1986) au terminat pe locul 1 in Castel Classic Rally, urmati de Casuneanu – Socariciu, campionii din 2018, apoi sotii Aliman (BMW “ursulet”), binecunoscuti prin numeroasele participari. Remarcam faptul ca locurile urmatoare din clasament au fost ocupate de autoturisme modeste (Trabant 601, condus de sotii Tudoras) si Renault 4 din 1987 (brasovenii Puscariu – Ionescu), deci acest gen de competitie nu presupune sa ai masina puternica, important este sa mergi “la pas” si sa termini proba in timpul prestabilit de organizator.

Echipa Classic Car Rally completa la start, incompleta la sosire. C-asa-i in sport!

Chiar daca nu am ajuns la sosire in masina, ci pe platforma, am participat la cina festiva si am asteptat fara emotii rezultatele. Nu mica ne-a fost mirarea cand am constatat ca am incheiat raliul pe un loc onorabil pentru ca la timpii obtinuti, adaugindu-se penalizari pentru testele neefectuate, am ocupat locul 18 din 38 in clasamentul general si 6 din 17 la grupa (de varsta) G. Aceasta inseamna ca am mers destul de bine, dar si ca, destul de multi, sau vin la plimbare si nu sunt interesati de rezultate sau nu au dotarea tehnica necesara pentru a se incadra in timpii impusi. Regretam ca nu am putut contribui la obtinerea unui loc mai bun in clasamentul pe echipe.

Ovidiu SERBAN