Un italianul a fost numit la conducerea Grupului Stellantis. Experiența și succesul de până acum sunt atuurile noului CEO, dar în același timp numirea acestuia confirmă dominația Italiei asupra galaxiei care reunește nu mai puțin de 14 mărci auto.

Nu este o surpriză, ci o confirmare. Dat ca favorit de câteva săptămâni, iată că italianul Antonio Filosa este cel care preia scaunul ocupat până de curând de Carlos Tavares.

Probabil că această numire nu a stârnit prea multe controverse în cadrul Consiliului de administrație al grupului, deoarece a fost făcută publică foarte devreme, în dimineața zilei de 28 mai, chiar dacă organismul de conducere își dăduse termen până la sfârșitul lunii iunie pentru a o anunța.

În vârstă de 52 de ani, Filosa avea toate argumentele pentru a fi nominalizat, începând cu un CV impecabil. El este alegrea perfectă, deoarece anterior a condus operațiunile grupului în America, o regiune care a fost, din punct de vedere istoric, mașina de bani a grupului. O regiune în care Jeep s-a redresat în Nord, iar Fiat a câștigat 10 puncte procentuale la cotă de piață în Sud.

Este, de asemenea, un italian autentic, ceea ce, după relațiile teribile pe care Carlos Tavares le-a avut cu autoritățile de la Roma, ar trebui să destindă relațiile dintre Stellantis și guvernul Meloni. Așadar, Filosa a fost cel mai bine plasat din triumviratul aflat la cârma Stellantis în ultime luni. Alături de el, în această cursă internă s-au mai aflat Jean-Philippe Imparato, șef pe Europa, și Maxime Picat, care coordonează activitatea în Africa, Orientul Mijlociu și Asia.

Dar această numire ridică și unele semne de întrebare. Influența italiană asupra grupului este acum dovedită. Și nu doar prin numirea napolitanului care a absolvit Politehnica din Milano!

Pe lângă această poziție la nivelul conducerii generale a grupului, un alt italian deține președinția: John Elkann, cel care reprezintă cel mai mare acționar, Exor, holdingul familiei Agnelli. Asta în timp ce directorii executivi francezi sunt retrogradați la rang inferior în conducerea grupului, ceea face cu atât mai ușor de înțeles de ce familia Peugeot, un alt acționar al grupului, este reticentă în a se angaja mai mult.