În urmă cu 44 de ani, pe 13 mai 1981, în Piața Sfântul Petru s-a petrecut unul dintre cele mai întunecate momente din istoria Vaticanului: în timp ce saluta mulțimea din vehiculul său oficial, Papa Ioan Paul al II-lea a fost grav rănit într-un atentat. În acest articol ne-am propus să rememorăm episodul, referindu-ne în mod special la automobilul care a fost martor la acel moment de tristă amintire, un Fiat Campagnola, cât și la modul în care evenimentul a schimbat standardele în ceea ce privește configurația papamobilelor.

De circa un secol, a-l transporta pe Sfântul Părinte a fost o misiune de onoare pentru constructorii de automobile. Dintre toți, Fiat și Mercedes au devenit prezențe constante și de neînlocuit în flota papală, modelele furnizate de aceștia fiind considerate adevărate simboluri pe roți ale Vaticanului.

Cel mai recent model oficial este un Mercedes 100% electric, derivat din binecunoscutul G-Class. A intrat în serviciu în decembrie 2024, pentru a-l transporta pe Papa Francisc în călătoriile sale, iar acum îl servește pe Papa Leon al XIV-lea.

Personalizat special pentru Vatican, vehiculul poartă drapelul galben și alb al Sfântului Scaun și dispune de o platformă înălțată cu un hardtop retractabil. În interior, scaunul central din spate este pivotant 360 de grade, permițând Suveranului Pontif să salute credincioșii din orice unghi.

În urmă cu mai bine de patru decenii, papa Ioan Paul al II-lea predica adesea la bordul unui Fiat Nuova Campagnola 1107, un model mic, produs din 1974, un 4×4 cu caroserie autoportantă, de 4 metri lungime și 1,60 metri lățime. Urmașul modelului Campagnola din anii 1950 a fost utilizat în special în armata italiană și administrațiile aferente acesteia, cu precădere într-o variantă care poartă sigla AR.76.

Modelul pe care Fiat l-a prezentat fostului Cardinal de Cracovia în 1980 a fost drapat special într-un alb luminos, sidefat, o culoare simbolică pentru Biserică. Era un model înalt, care îi permitea lui Ioan Paul al II-lea să își croiască drum prin mulțimi adunate în aer liber, fără nicio sticlă sau armură care să-l protejeze. A fost o alegere deliberată din partea sa, aceea de a călători cât mai aproape de public, cu credință și fără plafon, dar și fără să conștientizeze pe deplin riscurile de securitate pe care le implica această alegere.

Totul a decurs liniștit până în ziua în care o astfel de deplasare s-a transformat într-un coșmar. Era într-o zi de miercuri, pe 13 mai 1981, la Roma, într-o frumoasă după-amiază de primăvară, iar 20.000 de credincioși au umplut Piața Sf. Petru, unii dintre ei venind încă din zori în fața Palatului Apostolic.

Uralele au venit din toate direcțiile. Papa Ioan Paul al II-lea, în vârstă de 60 de ani, a salutat mulțimea din acel Fiat Nuova Campagnola, cu celebrul număr de înmatriculare SCV1 scris cu roșu pe fond alb. Cu un zâmbet cald, binecuvântări și săruturi oferite bebelușilor, Suveranul Pontif a traversat piața, făcând semnul crucii spre credincioșii entuziasmați.

Comuniunea cu Papa născut în Polonia era în plină desfășurare când, deodată, pe când ceremonia se apropia de sfârșit, au răsunat două-trei focuri… Era ora 17,17. Ioan Paul al II-lea tocmai fusese împușcat de la mai puțin de patru metri distanță, de un individ înarmat cu un revolver Browning de 9 mm. În mulțime, panica și strigătele de durere au înlocuit fervoarea. „Papa a fost împușcat! Papa a murit!”, se auzea ici și colo.

Ioan Paul al II-lea era în viață, dar rănile provocate de gloanțe erau grave. Lovit din plin, s-a prăbușit imediat în vehicul. Secretarul său personal, Stanislaw Dziwisz, l-a prins în brațe și l-a sprijinit cum a putut pe bancheta din spate a Fiatului Campagnola. În haosul creat în mulțime, doi turiști americani au fost răniți ușor, devenind victime colaterale ale atentatului.

După șocul inițial, a venit momentul intervenției și al identificării presupusului atacator. Într-un scenariu demn de un film, nu forțele de ordine, ci o călugăriță parcă desprinsă din „Sister Act” s-a dovedit a fi de un ajutor neașteptat: a lăsat deoparte rozariul și a acționat cu curaj, devenind eroina civilă a situației.

Sora Letizia Giudici, o tânără de 30 de ani, de la mănăstirea franciscană din Geneva, l-a imobilizat pe atacator, Mehmet Ali Ağca, un tânăr turc de 23 de ani, membru al mișcării ultranaționaliste „Lupii Gri”. Într-un gest neașteptat, călugărița îmbrăcată într-o robă maro a intervenit, profitând de faptul că atacatorul se împiedicase în timp ce încearca să fugă. Sora Letizia l-a imobilizat fără ezitare, într-o mișcare rapidă ce amintește mai degrabă de judo sau rugby decât de o intervenție monastică, asistată mai apoi de șeful securității Vaticanului și de carabinieri, care îl încătușează pe suspect.

În haosul creat, complicele lui Ağca, Oral Çelik, reușește să scape. Era înarmat cu o pistol Beretta de 7,65 mm și o grenadă, pregătit să le folosească. A fost capturat abia câțiva ani mai târziu, la granița franco-belgiană, în timpul unui raid antidrog.

În primele minute de după atentat, Garda Elvețiană, responsabilă de protecția Papei, s-a concentrat pe salvarea vieții acestuia. Fiatul Campagnola a fost evacuat în grabă și s-a îndreptat spre o ambulanță parcată în spatele colonadelor. Vehiculul pornește imediat spre Spitalul Gemelli, aflat la mai puțin de 10 km distanță, dar înaintarea este greoaie din cauza traficului din oraș și a sirenei defecte, care a cedat pe parcurs.

Puțin înainte de ora 18,00, Papa era internat de urgență. A urmat o operație de aproape cinci ore, o perioadă critică, în care viața sa a atârnat de un fir de ață. Intervenția reușită a echipei medicale este considerată un miracol de Papa Ioan Paul al II-lea, care atribuie salvarea Fecioarei Maria de la Fatima. Nu și-a reluat audiențele generale în Piața Sfântul Petru decât în luna octombrie din același an.

Cât despre Mehmet Ali Ağca, autorul atacului, motivele sale rămân până astăzi învăluite în mister. A fost condamnat la închisoare pe viață, dar eliberat în anul 2000, la cererea Vaticanului, care a cerut clemență. Într-un gest de reconciliere, Ioan Paul al II-lea l-a vizitat personal în închisoare, în decembrie 1983, oferindu-i iertarea.

Fiatul Campagnola, deși vulnerabil în fața atacului, a continuat să fie folosit ocazional în flota Vaticanului, ca un simbol al rezistenței și al credinței. A fost retras definitiv la începutul pontificatului lui Benedict al XVI-lea și a devenit exponat în Muzeul Vaticanului.

De la atentatul din 1981, vehiculele papale au devenit considerabil mai sigure, multe dintre ele fiind dotate cu cupole blindate din sticlă rezistentă la focuri de armă, oferind protecție maximă în timpul ceremoniilor și vizitelor considerate cu risc ridicat. Ioan Paul al II-lea a fost nevoit să folosească aceste papamobile securizate în majoritatea deplasărilor sale până la sfârșitul vieții, în 2005.

Revenind în prezent, Papa Leon al XIV-lea a ales, însă, să se prezinte în mod simbolic în aer liber, traversând Piața Sfântul Petru la bordul noului papamobil electric cu acoperiș retractabil, un gest de deschidere și curaj, dar și o amintire că istoria nu este niciodată uitată.