Happy Birthday MINI!

27 august 2009

Sursa: BMW Group Romania



In urma cu  cinci decenii, British Motor Corporation (BMC) lansa un automobil care avea sa revolutioneze clasa compacta. Publicul a putut admira chiar de la inceput doua modele noi: Morris Mini-Minor si Austin Seven. Aceasta dubla premiera anticipa flexibilitatea cu care putea fi valorificat acest concept: dimensiuni minime, spatiu interior maxim, plasarea rotilor pe marginile automobilului pentru stabilitate si dinamism. Si la renasterea marcii, prin lansarea pe piata a gamei MINI, in 2001, principiul deja aplicat cu succes in urma cu 50 de ani si-a dovedit inca o data intregul potential: un concept superior isi arata valoarea si in interpretari diferite. Atat MINI, cat si MINI Clubman si MINI Cabriolet si-au dovedit calitatile individuale si caracterul unic, in esenta sunt una si aceeasi masina: MINI.

Spatiu suficient la interior pentru patru pasageri cu dimensiuni exterioare minime, caracteristici dinamice impecabile, consum deosebit de redus de combustibil si un pret foarte accesibil – acestea erau cerintele formulate de conducerea BMC pentru  automobilul desenat de Alec Issigonis. Si ideile stralucite pe care el le-a implementat in dezvoltarea acestei automobil cu doua usi nu au stat numai la baza unui singur succes, dar au creat o intreaga familie de modele.

Mini a indeplinit toate cerintele acelor vremuri, dar a oferit si calitati complet noi. Cu o lungime de numai 3,05 metri si un pret de vanzare de 496 lire sterline, Mini a fost pur si simplu ideal pentru locurile de parcare mici si pentru bugetele reduse intr-un moment marcat de Criza Canalului Suez si cresterea preturilor de combustibil. Prin calitatile dinamice si prin caracterul sarmant asigurat de proportiile sale, Mini a raspuns si asteptarilor celor care cautau si performante sportive, mai ales in viraje, precum si un stil individual pe sosea.

Acesta suma de calitati complete a ramas la fel de populara si astazi, cu un concept mai tanar ca niciodata. De aceea, actualul MINI este modern si fascinant, combinand eficienta, manevrabilitatea incredibila in traficul citadin modern cu sportivitatea fara rival si designul plin de expresivitate.

Alec Issigonis, creatorul unui concept extraordinar
Inginerul si designerul Alec Issigonis a avut succes cu propriile masini sport si a fost contractat deseori sa dezvolte limuzine mari si luxoase. Dar proiectul sau favorit, as cum a declarat-o de multe ori, a fost construirea unui automobil mic care sa fie simplu, foarte functional si accesibil.

Asa ca atunci cand Issigonis, director tehnic adjunct la uzina Austin din Longbridge, a fost chemat, la finalul anului 1965, de Leonard Lord, presedintele British Motor Corporation (BMC), sa dezvolte o masina complet noua si inovatoare, el a fost foarte incantat si stia exact ceea ce vrea.

Noua masina avea sa fie mai mica decat toate modele produse de BMC pana atunci, dar fara indoiala sa ofere suficient spatiu pentru patru pasageri si bagajele lor. Un propulsor cu patru cilindri, deja produs de companie, oferea puterea necesara, in timp ce caracteristicile dinamice si economia generala a noului automobil aveau sa stabileasca noi standarde.

Optand pentru transmisie pe puntea fata si motor montat transversal in fata, cu cutia de viteze dedesubt, Issigonis a creat de la inceput conditiile ideale pentru o eficienta excelenta in utilizarea spatiului. Nu mai putin de 80% din spatiul ocupat de Mini era exclusiv folosit pentru pasageri si bagajele lor.

Lungimea totala a noii masinii era de 3,05 metri, dar Mini ar fi putut fi si mai scurt. Issigonis a stabilit dimensiunea printr-o maniera neobisnuita: a taiat un model Mini chiar de la jumatate, apoi a indepartat cele doua jumatati centimetru cu centrimetru privindu-le atent. Atunci cand a considerat ca Mini a atins lungimea ideala, a strigat "stop!".

Dupa numai sapte luni de la aprobarea oficiala, doua prototipuri ale noului model erau gata. Asa ca Issigonis l-a invitat pe seful sau, Leonard Lord, la un drive test pe care l-a rememorat complet peste cativa ani: "Am mers prin curtea uzinei si am condus ca un nebun. Eram sigur ca ii este teama, dar a fost impresionat de tinuta de drum a masinii. Asa ca atunci cand ne-am oprit in fata biroului sau, a iesit din masina si a spus: Este in regula, construiti masina".

Din acel moment evolutia continua a modelului Mini a intrat in legenda. Si Issigonis si-a asigurat pozitia intre cei mai ingeniosi si mai influenti constructori de automobile din lume. Succesul clasicului Mini i-a adus si faima mondiala, fiind botezat "parintele" masinii. In 1961, Alec Issgonis, din pozitia de director tehnic, a devenit si membru al Consiliului Director al Austin Motor Company, iar dupa doi ani a fost numit in conducerea BMC. In 1967, a devenit membru al Societatii Regale, cea mai renumita societate de cercetare din Marea Britanie, dupa care, la doi ani distanta, Regina l-a innobilat pe parintele Mini.

Sir Alec Issigonis s-a retras in 1971, dar a ramas consultant al companiei pana in 1987. Dupa un an a decedat, la 2 octombrie, cu putin inainte de cea de-a 82 aniversare. Lansarea celei de-a doua generatii MINI a avut loc chiar la 18 noiembrie 2006 – ziua in care s-au implinit 100 de ani de la nasterea parintelui versiunii clasice – in onoarea acestui mare om.

Mini Motorsport
Spre finalul anului 1956, Alec Issigonis a primit misiunea din partea British Motor Corporation (BMC) de a dezvolta o masina economica, compacta, dar suficient de spatioasa pentru patru pasageri. Tractiunea pe puntea fata, consolele foarte scurte, ecartamentul larg, centrul de greutate jos, utilizarea optima a spatiului si masa redusa au fost definite inca de la inceput drept caracteristici elementare ale noului model.

Cand a privit primele schite ale noii masini create de prietenul si partenerul sau de afaceri, Alec Issigonis, specialistul automobilelor sport, John Cooper, a recunoscut in acest concept ingenios, compact si economic, punctul de pornire pentru un model sport foarte promitator. Astfel, procesul de preparare al unui Mini sportiv a inceput inca dinainte ca masina sa fie lansata pe piata.

Integrat acum in cadrul organizatiei MINI, John Cooper Works reprezinta forma pura a placerii supreme de a conduce, bazat atat pe cunostintele solide obtinute in motorsport, cat si pe cooperarea de succes care are loc de decenii. Pe langa accesoriile pentru transmisie, suspensie, aerodinamica si design, trei versiuni speciale MINI poarta acum emblema marcii atat de simbolica pentru performantele remarcabile: MINI John Cooper Works, MINI John Cooper Works Clubman si MINI John Cooper Works Cabriolet.

Nascut in Surrey in 1923, John Cooper a fost una dintre cele mai remarcabile celebritati ale motorsportului international – atat ca pilot, dar mai ales in calitate de constructor. Impreuna cu tatal sau, el a pus bazele Cooper Car Company in 1946, cand cei doi au inceput sa construiasca masini de curse pentru intrecerile de Formula 3, apoi si pentru Formula 1. Monoposturile Cooper au cucerit atat titlul constructorilor, cat si pe cel al pilotilor, in editiile 1959 si 1960 ale Campionatului Mondial de Formula 1, o premiera in istoria motorsportului pentru un motor montat central. Acest concept inovativ si-a dovedit succesul, astfel ca ulterior toate monoposturile din Formula 1 au preluat amplasarea centrala a motorului.

John Cooper si Alec Issigonis s-au intalnit si au concurat unul impotriva celuilalt in numeroase curse. Intre cei doi entuziasti au existat stranse legaturi profesionale, din moment ce Cooper Car Company cumpara motoarele de la BMC. Cand au inceput lucrul pentru Mini, ambitiile sportive ale celor doi constructori erau foarte diferite: Issigonis era in cautarea masinii potrivite pentru traficul de zi cu zi, in timp ce Cooper era atras de potentialul sportiv al acestui performer mic si agil. Primul succes important a venit la Raliul de la Monte Carlo in 1960.

Motivat de aceasta victorie, Cooper a sugerat realizarea unui model GT bazat pe Mini. Cu toate ca Alec Issigonis nu credea in proiect, George Harriman, presedintele executiv al BMC, a decis realizarea unei serii reduse, de 1.000 unitati Mini Cooper, model ce oferea o putere de 55 CP, ceea ce reprezenta un plus de 21 CP prin modificari substantiale ale motorului. Viteza maxima a modelului Mini Cooper era de aproximativ 130 km/ora.

Curand, Issigonis a fost si el entuziasmat de rezultatul acestui efort. Asa ca si-a unit fortele cu John Cooper si a inceput munca la urmatoarea evolutie a motorului, care a dus la versiunea Mini Cooper S. Cu o capacitate de 1.071 cmc, cilindreea motorului ramanea sub nivelul de 1.100 cmc aplicabil in respectiva categorie a motorsportului – vazuta drept obiectiv pentru marca -, cu propulsorul ajungand la turatii impresionante. Puterea maxima era de 70 CP la 6.200 rot/min, iar turatia maxima a motorului ajungea la 7.200 rot/min.

Aceasta versiune a reprezentat bazele unui succes senzational in motorsport, dupa ce Mini Cooper S a captat atentia tuturor la editia din 1962 a Raliului Monte Carlo. Cu finlandezul Rauno Aaltonen la volan, acest performer mic, dar agil a reusit sa lase in urma un intreg pluton de masini mult mai puternice. Dar cu numai trei kilometri inainte de sosire, Aaltonen, aflat in postura de lider in acel moment, a abordat gresit un viraj si a incheiat raliul cu o rastunare. Dupa numai un an, Aaltonen si-a luat revansa pentru ghinionul din 1962 si a obtinut victoria la clasa, dar, mai important, s-a clasat al treilea in ierarhia generala.

Se deschidea drumul spre performante uimitoare. Noul Mini Cooper S aliniat la startul Raliului Monte Carlo din 1965 avea puterea semnificativ crescuta in comparatie cu predecesorii sai. Asa ca, intr-o cursa spectaculoasa, Paddy Hopkirk a reusit sa termine primul in clasamentul general, iar micul performer devenea o legenda a motorsportului.

Dupa numai un an, finlandezul Timo Makinen, alaturi de navigatorul Paul Easter, a repetat succesul si a ajuns la sosire, dupa mii de kilometri, ca singurul pilot care nu a primit niciun punct de penalizare – in ciuda unor conditii meteo foarte dificile. Numai 35 din cele 237 de masini aflate la start au reusit sa ajunga la sosire in acel an, iar printre acestea s-au numarat si trei Mini Cooper S.

Anul urmator a insemnat realizarea unei triple, dupa ce Timo Makinen, Rauno Aaltonen si Paddy Hopkirk au incheiat pe primul, al doilea, respectiv al treilea loc. Dar rezultatul a fost urmat de o dezamagire, pentru ca primele trei masini au fost descalificate dupa ce comisarii raliului au ajuns la concluzia ca faza scurta a farurilor Mini nu era in conformitate cu regulile de omologare.

Chiar si asa, publicul a fost complet captivat de cei trei piloti Mini, in ciuda deciziei controversate, iar Hopkirk, Aaltonen si Makinen au intrat in analele Raliului Monte Carlo ca Cei Trei Muschetari. Intr-adevar, dupa un singur an, Rauno Aaltonen a primit aplauze cu adevarat coplesitoare si recunoastere cand a obtinut a treia victorie in clasamentul general al Raliului Monte Carlo pentru Mini Cooper S.

Mini a cunoscut succesul nu doar in curse, ci si pe circuite stradale, unde a obtinut numeroase victorii in anii 60. Intr-adevar, prin intermediul unei lungi liste de succese, Mini si-a pus amprenta asupra motorsportului.

Numeroase cariere sportive au inceput la volanul unui model Mini. Astfel, pilotul austriac Nikolaus Andreas Lauda a luat startul in prima lui cursa de coasta, la comenzile unui Mini Cooper S, in apropiere de Linz, in aprilie 1968, si a incheiat pe locul al doilea. Dupa numai doua saptamani, Lauda si-a reconfirmat talentul si a obtinut prima lui victorie dintr-o cariera ce avea sa culmineze cu trei titluri mondiale in Formula 1. Si asemenea lui Niki Lauda, fostii campioni din Formula 1 Graham Hill, Jackie Stewart, John Surtees, Jochen Rindt si James Hunt au avut primele experiente competitionale la volanul unui clasic Mini.

Intre timp, MINI a redevenit o prezenta spectaculoasa pe circuite, dupa ce MINI CHALLENGE, organizat pentru prima data in 2004, s-a transformat intr-una din cele mai de succes si mai populare intreceri monomarca din lume. Anul acesta este organizat in patru tari (Spania, Australia, Noua Zeelanda si Germania), ceea ce-i confera un statul international si mai vast. Cu nu mai putin de 39 de masini la start, campionatul german MINI CHALLENGE 2009 inregistreaza un prim record de participare, la fel cum numarul curselor din acest sezon este mai mare ca niciodata – 16 manse de-a lungul a opt weekend-uri de cursa.

Gama Mini de-a lungul timpului
Putine concepte de automobile au supravietuit o perioada atat de indelungata si niciunul dintre acestea nu a fost vreodata transformat intr-o gama atat de bogata de versiuni precum Mini. Inca din primul an, alaturi de primele modele, au fost lansate si doua alte versiuni de caroserie Mini Van si Mini Estate.

Primele modele, Morris Mini-Minor si Austin Seven, se diferentiau numai prin grila radiatorului, capacele rotilor si culoarea caroseriei. Erau propulsate de un motor cu patru cilindri, montat transversal in partea din fata, ce dezvolta o putere maxima de 34 CP la o cilindree de 848 cmc.

Performantele celor doua modele erau identice, asa cum era si capacitatea portbagajului – 195 litri – din spate. Publicul a apreciat imediat spatiul suprinzator de generos la interior, motoarele cu consum redus, dar puternice, tinuta de drum excelenta si suspensia confortabila pe care aceasta masina compacta le oferea.

Inca din 1960, BMC a adaugat Mini Van pe langa clasicul Mini. Apoi, pornind de la structura de Van cu panouri laterale inchise, BMC a lansat o versiune Estate cu geamuri de jur imprejur, precum si doua usi in spate, la fel ca la Van. Aceste variante de caroserie au fost comercializate ca Morris Mini-Traveller si Austin Seven Countryman, cu exact aceleasi caracteristici tehnice.

In 1961, gama se extindea rapid cu Mini Pick-Up urmat de  Wolseley Hornet si Riley Elf. Alte doua marci BMC beneficiau astfel de conceptul clasicului Mini, ambele modele se evidentiau prin grilele mari ale radiatorului, compartimentul extins pentru bagaje si aripile coada de randunica din spate.

Mini Cooper si drumul spre legenda
O varianta foarte speciala a intiparit insa Mini in legenda inca de la lansarea din 1961: Mini Cooper. Renumitul inginer si producator de masini sport John Cooper a remarcat imediat potentialul sportiv al acestui nou automobil inca de cand au aparut primele prototipuri pe circuit. Asa ca a primit acceptul conducerii BMC de a dezvolta o serie redusa de 1.000 unitati Mini Cooper care sa ofere un motor modificat, cu capacitatea sporita la un litru si o putere maxima de 55 CP.

Reactia fata de lansarea acestui automobil in septembrie 1961 a fost pur si simplu euforica, cu o singura pretentie din partea fanilor de pretutindeni: si mai multa putere! Asa ca Issigonis si Cooper au marit capacitatea motorului la 1.071 cmc, ceea ce a urcat puterea propulsorului la 70 CP.

Aceasta a transformat Mini Cooper S intr-un performer veritabil nu numai pe sosele – victoria la clasa obtinuta de pilotul finlandez Rauno Aaltonen in Raliul Monte Carlo din 1963 a marcat punctul de pornire al unei serii de succese de exceptie in motorsport, care a culminat cu cele trei victorii in clasamentul general al Raliului Monte Carlo, in 1964, 1965 si 1967.

In august 1964, BMC a prezentat o noua versiune a clasicului Mini, gandita initial pentru uz militar: Mini Moke, un automobil cu patru locuri, decapotabil. Un soft top retractabil – botezat corespunzator "ragtop" (top de zdrente) – oferea o minima protectie in cazul unei ploi.  Prin utilizarea transmisiei si a caracteristicilor tehnice ale versiunii "obisnuite" Mini, Mini Moke a devenit un succes autentic in special in zonele insorite din SUA si din Australia.

In 1967 s-a considerat ca este momentul ca modelul Mini sa fie supus unei actualizari, astfel ca masina a primit un motor si mai puternic, care oferea o putere de 38 CP la o capacitate extinsa la 998 cmc.

La doi ani distanta, Mini Clubman s-a alaturat gamei ca un model usor mai mare, cu modificari minore de design. Noul automobil era cu 11 cm mai lung decat originalul, in timp ce versiunea Estate, care inlocuia Morris Mini-Traveller si Austin Seven Countryman, masura exact 3,4 metri in lungime, in timp ce latimea, inaltimea si ampatamentul ramaneau neschimbate. In acelasi timp, Mini Cooper a fost scos din productie, fiind inlocuit de modelul de varf al gamei Clubman, Mini 1275 GT, care dezvolta 59 CP dintr-un propulsor cu o capacitate de 1,3 litri.

Intre 1980 si 1983, gama de modele a fost redusa, dupa ce versiunile Clubman, Estate si Van au fost scoase din productie. Singurul automobil ramas pe linia de fabricatie a fost clasicul Mini, cu motorul sau de un litru, care acum dezvolta 40 CP. Modelul Mini cu numarul 5.000.000 a parasit linia de productie a uzinei de la Longbridge in 1986.

In 1990, fanii au serbat revenirea modelului Mini Cooper in gama marcii. Atunci, acest model special era propulsat de un motor cu capacitatea de 1,3 litri. Productia propulsorului de 1,0 litru a fost oprita in 1992 ca urmare a cerintelor tot mai mari cu privire la gestiunea emisiilor, asa ca, din acel an, toate modele dispun de motorul cu cilindreea de 1.275 cmc cu injectie.

O ultima varianta a clasicului Mini si-a facut aparitia in 1991. Iar acesta a fost singurul Mini care nu a fost conceput in Marea Britanie, ci in Germania: asemenea altor preparatori de automobile, un distribuitor dedicat marcii Mini din landul german Baden a taiat acoperisul modelului clasic Mini, ceea ce a transformat masina intr-un cabriolet deosebit de atractiv. Si contrar primelor asteptari, rezultatul a fost intr-atat de bun incat Rover Group, pe atunci responsabil cu productia Mini, a decis sa achizitioneze echipamentul de constructie si productie pentru Mini Cabriolet care, in perioada 1993-1996, a inregistrat vanzari de aproximativ 1.000 de unitati.

Productia modelului Mini a fost oprita in cursul anului 2000. De-a lungul timpului, mai bine de 5,3 milioane de exemplare ale celui mai de succes automobil compact din lume au iesit de pe linia de productie in numeroase variante, printre acestea numarandu-se si aproximativ 600.000 de unitati realizate de uzina din Oxford, intre 1959 si 1968. Dar chiar si dupa 41 de ani, mai era un drum lung de parcurs. Pentru ca, dupa o pauza care nu a durat mai mult de un an, un nou capitol in istoria acestei renumite marci britanice s-a deschis in 2001.

Un nou start in 2001. Mini devine MINI
Dupa preluarea Rover Group la inceputul anului 1994, BMW a deschis noi perspective si pentru marca Mini. Primul pas a fost prezentarea unei versiuni concept pentru MINI Cooper, la editia 1997 a Salonului de la Frankfurt, prin care s-a oferit o prima imagine a noii interpretari a clasicului din Marea Britanie.

Prima aparitie oficiala a versiunii de serie MINI Cooper a avut loc in luna noiembrie a anului 2000, la Salonul de la Berlin, interpretarea moderna a originalului fiind disponibila in showroom-uri dupa numai un an, sub forma MINI Cooper, ce dezvolta 115 CP, si MINI One, cu motor de 90 CP.  Avand tractiune pe rotile fata, motor cu 4 cilindri amplasat transversal in fata, console scurte ale caroseriei si un spatiu generos pentru 4 pasageri, noile modele au preluat caracteristicile definitorii ale clasicului Mini. Si in timp ce dimensiunile exterioare ale masinii erau acum mai mari, indeplinind cerintele moderne in termeni de spatiu, designul noului model a pastrat proportiile atat de specifice marcii, precum si designul inconfundabil al partii frontale, realizand o legatura clara intre MINI si predecesorii sai.

MINI fabricat la Oxford s-a evidentiat clar ca primul automobil premium din segmentul compact, prin nivelul de siguranta, prin performanta si prin standardul de calitate fara compromis tipic pentru BMW. Noul MINI a stabilit si standardele prin agilitatea surprinzatoare, astfel ca a ajuns imediat in frunte in ceea ce priveste placerea de a conduce. Si aici, noul model a urmat traseul modelului clasic Mini, dar acum cu si mai multa putere si cu performante sporite, gratie celor mai avansate si mai sofisticate tehnologii de transmisie si suspensie.

Aproape imediat, noua interpretare a acestui automobil clasic s-a transformat intr-o poveste de succes la nivel mondial, care continua si astazi. Noi variante de motorizare au adus constant marca in centrul atentiei: MINI Cooper S, cu propulsorul de 163 CP,  a fost prezentat in iunie 2002 ca modelul sport al gamei, in timp ce MINI One D, lansat dupa numai un an, a stabilit noi standarde in termeni de economie si eficienta ca primul diesel din istoria marcii.

Dorinta de a conduce un MINI decapotabil a devenit realitate in cele din urma, mult mai repede decat in cazul modelului clasic, prin lansarea pe piata a versiunii MINI Cabriolet, in primavara anului 2004. In urmatorii patru ani, aproximativ 164.000 de unitati ale acestui model cu adevarat remarcabil, cu soft top actionat hidraulic, au iesit de pe linia de productie de la Oxford, sub forma MINI Cooper S Cabriolet, MINI Cooper Cabriolet si MINI One Cabriolet.

Cu un design evoluat, a doua generatie MINI a fost lansata pe piata in noiembrie 2006. Urmand sloganul From the Original to the Original (De la original la original), designul MINI, deja recunoscut pretutindeni, a fost rafinat inca o data in detaliu, accentuand valentele sportive ale acestui performer agil si compact. Motoarele noi, mai puternice si in acelasi timp mai eficiente, impreuna cu tehnologia suspensiei mult imbunatatita, amplifica emotia din spatele volanului, specifica marcii. Atat MINI Cooper S, cu motorul ce dezvolta 175 CP, cat si MINI Cooper, cu propulsorul de 120 CP disponibil inca de la lansare, au incantat fanii de pretutindeni prin performantele dinamice imbunatatite.

La un an de la ziua de lansare a noii generatii de modele, gama MINI a fost extinsa inca o data cu un concept innovator, in toamna anului 2007: MINI Clubman ofera conducatorului si pasagerilor mai multe moduri si oportunitati de a savura calatoria intr-un stil specific marcii.  MINI Clubman este mai lung cu 24 cm, ampatamentul mai lung contribuind la oferirea unui spatiu suplimentar pentru pasagerii din spate.

La MINI Clubman, o portiera aditionala pe partea dreapta a masinii, precum si cele doua Splitdoor, articulate spre exterior faciliteaza accesul in automobil. Gratie usii suplimentare de pe partea dreapta a masinii – Clubdoor, se deschide in sens opus directiei de inaintare – MINI Clubman ofera si pasagerilor din spate un acces confortabil. Hayonul Splitdoor – cu doua usi – preia un detaliu autentic de la predecesorii automobilului – Morris Mini-Traveller si Austin Mini Countryman – din anii 60. Spatiul generos al compartimentului de bagaje de la MINI Clubman (a carui capacitate poate varia de la 260 la 930 litri) poate fi extins intr-un proces flexibil, cu posibilitatea unei incarcari foarte usoare si convenabile prin usile din spate.

Cea mai noua aparitie in gama de modele este a doua generatie MINI Cabriolet. Cu un design si mai sportiv, cu siguranta activa si cea pasiva optimizate la toate capitolele, o gama mai larga de functii si cea mai noua generatie de motoare, acest cabriolet unic, singurul automobil premium de acest gen din segment, ridica inca o data standardele pentru placerea  de a conduce un automobil decapotat. Soft topul se deschide si se inchide automat in decurs de 15 secunde, chiar si la o viteza de pana la 30 km/ora. In acelasi timp, soft topul poate functiona si ca trapa, prin glisarea pana la 40 cm.

In premiera, exista trei modele unice oferite de John Cooper Works – MINI John Cooper Works, MINI John Cooper Works Clubman si MINI John Cooper Works Cabriolet care ofera o experienta deosebit de intensa a puterii si a performantelor MINI prin motorul cu 4 cilindri, ce dezvolta 211 CP.