Lectii invatate din electrificarea transportului rutier in Scandinavia
23.04.2018
        
Distribuie acest articol!   

Intr-un articol recent am prezentat seria de masuri care a propulsat Norvegia pe locul 1 mondial in rata de cumparare a autovehiculelor electrice noi, raportat la cele cu motoare clasice. Intrebare fireasca este: de ce tocmai in Norvegia una din 16 masini este electrica?

Climatul rece nu este mediul optim pentru acumulatorii de tractiune si diminuarea autonomiei masinilor electrice in zilele geroase este semnalata de electromobilisti pe numeroase canale de comunicare si in media sociala.

Cu toate aceste conditii nefavorabile, legate de fizica si chimia bateriilor intr-un climat rece, un recent raport al Agentiei Internationale pentru Energie, intitulat “Perspectiva nordica vehicule electrice 2018 – lectii de la liderii in mobilitate electrica” constata ca vanzarile de autovehicule electrice in tarile scandinave (Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca) plus Islanda, privite in comun, sunt pe locul trei in lume dupa China si SUA, desi populatia acestor tari reprezinta doar o mica fractiune.

Parcul auto electric in aceasta regiune se apropie de 250.000 de unitati, reprezentand 8% din totalul global. Remarcabila este cresterea vanzarilor cu 57% inregistrata in 2017, totalul de 90.000 unitati reprezentand mai mult de o treime din parcul electric al zonei in discutie.

Raportul analizeaza impactul asupra retelei de distribtuie a electricitatii si prezinta cateva aspecte extrem de interesante legate de infrastructura de incarcare. Desi 94% din incarcarea acumulatorilor se deruleaza acasa sau la servici, reteaua publica de incarcare este un factor psihologic important pentru adoptarea pe scara larga a electrificarii transportului rutier.

Regiunea Nordica analizata dispune de 264.000 de statii de incarare, dintre care 16.000 sunt publice. Cu toata cresterea rapida a numarului de autovehicule electrice, impactul asupra retelelor nationale de distributie a curentului este minor, reprezentand in prezent mai putin de 1% din totalul de energie electrica consumata in zona.

Raportul analizeaza in detaliu politica de sustinere a electrificarii si subventiile acordate in fiecare tara. Fiindca Norvegia a adoptat cea mai drastica lege, prin care incepand din 2025 se interzice vanzarea automobilelor cu motoare clasice, autorii raportului prezinta rezultatele unor sondaje de opinie, care indica masurile guvernului care au avut cel mai mare efect asupra cumparatorilor.

In proportie de peste 60% posesorii de automobile electrice au raspuns ca cel mai important factor a fost exceptarea de la plata TVA (25%) si a taxelor de inmatriculare, extrem de ridicate in tarile nordice. Urmeaza ca importanta setul de masuri legate de facilitatile acordate in trafic (exemplu: exceptarea de la taxele de drum) si cele aplicate pe plan local (exemplu: parcare si incarcare gratuita).

Raportul aloca un capitol importantei economice a electrificarii flotelor mari electrice, unde economiile cu energia si intretinerea reprezinta un avantaj major financiar fata de masinile clasice diesel si pe benzina. In acest context se prezinta rolul special al flotelor de inchirieri auto electrice, care pe langa economia adusa in exploatare proprietarului, ofera posibilitatea unui numar tot mai mare de soferi sa experimenteze direct avantajele conducerii unei masini electrice.

O alta forma prin care numerosi automobilisti pot acumula experienta cu masini electrice este cea de car sharing. Raportul intra in detalii prezentand cele trei companii ce opereaza in Copenhaga: DriveNow, GreenMobility si LetsGo. DriveNow opereaza in numeroase tari europene si a demarat activitatea in Copenhaga in 2015, cu o flota de 400 BMW i3, ce pot fi inchiriate printr-o aplicatie pe smartphone si sunt tarifate la minut, pe zi sau cu abonament lunar.

Concluzii

Factorul determinant, ce a influentat decizia de cumparare a unui automobil electric, a fost politica coerenta si consistenta de promovare a electrificarii transportului rutier prin subventii guvernamentale, chiar daca masurile au fost specifice fiecarei tari.

Obiectivele guvernamentale ambitioase in domeniul politicii de mediu si continuitatea masurilor de protectie si subventie au dat cele mai bune rezultate in cazul Norvegiei, dar au creat confuzie in Danemarca, unde dupa declaratii initiale favorabile electrificarii, legislatia adoptata nu au fost in masura sa convinga cumparatorii.

Prin taxarea dupa principiul “cine polueaza, plateste” s-a reusit egalizarea pretului de achizitie intre autovehiculele electrice si cele echipate cu motoare cu ardere interna si se asigura o sursa de venit, provenita de la taxarea vehiculelor poluante, care este dirijata spre cele cu emisii zero la esapament ZEV (zero emission vehicles – electrice si pe hidrogen).

In prezent nu exista o preferinta clara pentru tehnologia 100% electrica sau hibrizii plug-in, cumparatorii orientandu-se dupa pretul minim de achizitie obtinut dupa scaderea subventiilor din pretul concesionarului.

Flotele electrice de distributie, de inchiriat si car sharing au un impact dublu asupra reducerii poluarii si cresterii eficientei economice, prin costul redus al energiei electrice si cel al costului de reparatii si intretinere.

Opinia autorului:

Invatand din rezultatele bune si din greselile tarilor scandinave pe drumul lung al electrificarii transportului rutier, legiutorii din alte tari pot merge pe o cale “batatorita” in cautarea masurilor specifice fiecarei economii, cu scopul final de reducere a poluarii in orasele aglomerate.

Opinia electromobilistului:

Care sunt masurile cele mai eficiente de promovare a electrificarii transportului rutier in economia romaneasca?

Va multumim pentru colaborare!

db

Distribuie acest articol!