Renault, Volkswagen și Stellantis propun o etichetă „Fabricat în Europa”, care să impună 70% conținut local, pentru a contracara producătorii chinezi. În schimb Toyota, Honda și Jaguar Land Rover văd această propunere ca pe un risc pentru prețuri și lanțurile de aprovizionare.

Când trei rivali tradiționali pun la cale împreună un plan de acțiune, este de un semn că situația a devenit îngrijorătoare.

Renault, Volkswagen și Stellantis, care asigură peste 60% din producția auto din Uniunea Europeană, tocmai au avansat o propunere comună factorilor de decizie europeni. Obiectivul declarat este crearea etichetei „Fabricat în Europa”, prin care să fie recomnesați producătorii care își mențin producția și ingineria pe teritoriul european.

În spatele acestei inițiative se află o preocupare care nu este nouă, dar pare să se intensifice: puterea tot mai mare a producătorilor chinezi pe piața europeană, cu modele electrice din ce în ce mai competitive, începând cu prețurile. În acest context, principala preocupare a celor trei grupuri europene este de a împiedica continuarea fluxului de valoare adăugată a sectorului către țări terțe.

Propunerea lor se bazează pe un criteriu relativ simplu: un vehicul ar putea fi considerat european dacă cel puțin 70% din componentele sale provin din cele 27 de state membre UE. Cei trei producători prezintă acest procent ca un compromis rezonabil între protecția industrială și comerțul liber.

Această definiție nu s-ar limita la asamblarea finală a automobilelor, ci ar putea include, de asemenea, activități de inginerie, cercetare și dezvoltare, domenii în care Europa își menține într-adevăr o poziție globală puternică. Acesta este un punct care merită subliniat, deoarece mută o parte a dezbaterii de la liniile de asamblare către aspecte mai dificil de cuantificat și, prin urmare, potențial mai dificil de aplicat.

Linia dintre „protecția legitimă a unui sector strategic” și „măsurile protecționiste care ar putea penaliza consumatorii” rămâne subțire. Cele trei grupuri însele recunosc că, în Europa, costurile energiei și forței de muncă sunt semnificativ mai mari decât în ​​țări precum Turcia sau Maroc, ceea ce complică deja competitivitatea fără a adăuga constrângeri suplimentare.

Deloc surprinzător, această inițiativă nu este susținută de toată lumea. Mai mulți producători cu prezență industrială în Europa, inclusiv Toyota, Honda și Jaguar Land Rover, și-au exprimat rezervele cu privire la această idee. Principalul lor argument se referă la compoziția reală a lanțurilor de aprovizionare actuale, care includ frecvent componente din Regatul Unit, Japonia sau Turcia.

Cu un prag de 70%, aceste componente ar putea fi excluse din calcul, ceea ce ar penaliza producătorii a căror prezență industrială în Europa este totuși foarte reală. Aceste grupuri se tem, de asemenea – și acesta este, fără îndoială, cel mai sensibil punct pentru publicul larg – că aceste noi cerințe se vor traduce în costuri de producție mai mari, care se vor transfera în cele din urmă în prețul de vânzare.

Această propunere vine în urma Legii privind accelerarea industrială, prezentată de Comisia Europeană la sfârșitul anului 2025. Aceasta oferă deja avantaje pentru vehiculele electrice fabricate în UE, în special pentru modelele mai mici.

Dacă există un acord unanim al marilor grupuri, acesta este cel care vizează bateriile. Producția globală a acestei componente rămâne în mare parte dominată de producătorii chinezi, iar Europa se luptă încă să construiască un lanț de aprovizionare care să se ridice la înălțimea ambițiilor sale declarate.

În această privință, Renault, Volkswagen și Stellantis sunt cele mai precaute: solicită amânarea anumitor termene europene din 2028 până în 2030. Argumentul: industria are nevoie de mai mult timp pentru a dezvolta o capacitate de producție suficientă. Companii precum Verkor și ACC lucrează pentru atingerea acestui obiectiv, dar mai este mult de parcurs, iar cele trei grupuri știu acest lucru mai bine decât oricine.

Rămâne de văzut dacă la Bruxelles se va accepta această propunere așa cum este, va fi adaptată sau se va încerca un compromis care să nu-i supere nici pe cei trei giganți europeni, nici pe producătorii internaționali care produc deja pe Bătrânul Continent.