A fost o vreme când fiecare constructor premium își avea clienții foarte bine identificați. Se putea scrie cu ușurință un mic tratat de sociologie auto doar observând șoferii și automobilele lor.  Dar aceste vremuri s-au dus, iar în prezent șoferii Mercedes, BMW și Audi arată la fel.

Înainte totul era mai simplu. Era suficient să observi un șofer necunoscut trecând pe stradă pentru a-l cunoaște aproape la fel de bine ca și cum ar fi fost un vechi prieten. Examinându-i mașina, se putea ști clasa socială din care provine, în funcție de prețul acesteia. Dar și stilul său de viață și chiar opiniile sale politice.

În Europa acelor vremuri, fanii berlinelor premium de mari dimensiuni erau identificați ca fiind susținători ai dreptei politice, în timp ce șoferii de electrice erau considerați alegători de stânga. Proprietarul unui Saab sau Volvo era considerat un intelectual, un dealer de antichități ori un arhitect. Un șofer BMW? Un finanțist  dinamic și oarecum necinstit. Cel dintr-un Mercedes? Un avocat sau notar, desigur.

Dar timpul a trecut, iar clișeele au explodat. Nici stereotipurile noastre despre mașini nu mai sunt ce erau pe vremuri.

Platforma britanică Uswitch, specializată în compararea prețurilor, a analizat melodiile, începând cu anii 1970, în care apare o marcă auto. Mercedes câștigă detașat, cu nu mai puțin de 16.415 citări. Clasamentul este, evident, vast și variază de la celebra Janis Joplin, în 1970, până cântărețul francez de hip hop NTM, în 1998. Departe, am spune, de imaginea unui avocat sau notar de provincie, care alege mereu înțelept marca automobilului personal!

Dar cum rămâne cu alte mărci? A spune astăzi că alegătorii unei stângi moderate merg pe mașina electrică, ar însemna să ignorăm faptul că Tesla este unul dintre liderii mondiali în segmentul premium. În ceea ce-i privește pe arhitecți sau negustorii de antichități, ei au deplâns pierderea Saab, dar nu conduc Volvo!

Și cum rămâne cu BMW și Audi? BMW se străduiește de ani de zile să se respecte, să comunice și să sponsorizeze arta contemporană. Este un mod de a-și drege imaginea, oarecum afectată de o anumită categorie de clienți. Nici Audi nu o duce mai bine, imaginea decentă de altădată fiind înlocuită de statutul de vedetă a suburbiilor, țesută în jurul modelelor sportive.

Nu mai există mașini pentru notari sau gangsteri, ci doar branduri care și-au pierdut simbolurile. Este și efectul electrificării, care tinde să estompeze diferențele tehnologice în ochii publicul. Dar este și vina crizei economice pe termen lung. Un context mult mai comod pentru Dacia decât pentru Audi, BMW și Mercedes.